La 13 septembrie, stil nou, este prăznuit Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul. A fost unul din centurionii împăratului Tiberiu (14-37) din cohorta „Italica” din oraşul Cezareea Palestinei. Corneliu era un om bun şi milostiv aşa cum se arată în Faptele Apostolilor: „Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fap. Ap. 10 ; 1, 2). Aflând despre învăţăturile şi patimile Domnului Iisus Hristos începuse să creadă şi se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească a primi sfântul botez. Pentru cineva care nu era evreu acest lucru era însă nepermis în acel moment. De abia după Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc în jurul anului 50, au fost primiţi în Biserică cei dintre neamuri, păgâni, cei netăiaţi împrejur. La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, primul Sinod al Bisericii, Sfinţii Apostoli au hotărât ca neamurile nou creştinate să rămână fără tăierea împrejur. Corneliu Sutaşul a fost cel dintâi dintre neamuri botezat. După primirea sfântul botez, Corneliu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în misiunea de propovăduire, iar mai pe urmă a fost hirotonit episcop. A fost prins în oraşul Schepsia de către senatorul Dimitrie, care l-a obligat să jertfească idolilor. Arătându-şi în faţa acestuia puterea rugăciunii sale la adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Dimitrie s-a botezat împreună cu familia sa şi alte 277 de persoane.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este cinstit Sfântul Ciprian al Cartaginei. El este unul dintre cei mai de seamă mărturisitori ai Bisericii din Africa de Nord din primele secole ale creștinismului. El este deosebit de sfântul Ciprian din Antiohia Siriei care mai înainte a fost vrăjitor și a cărui pomenire se săvârșește la 2 octombrie. Sfântul Ciprian s-a născut în preajma anului 200 din părinți păgâni. Mai întâi a fost vestit retor al Cartaginei pentru ca între 40 și 50 de ani să primească sfântul Botez. Pentru viețuirea sa aleasă, înțelepciunea și iscusința cuvântului său, fu mai întâi rânduit preot, iar mai apoi episcop al Cartaginei, în anul 248 sau 249, ocârmuind cu multă râvnă și belșug de fapte bune timp de 9 ani. În vremea prigoanei împăratului Deciu, sfântul Ciprian fu trimis în exil de unde la puțină vreme se întoarse pentru pune stavilă ereziilor ce apăruseră în cetate în lipsa lui. El purtă o dispută acută cu papa Ștefan I al Romei (254-257) cu privire la botezul ereticilor, sfântul ierarh arătând că acel botez nu este adevărat. În vremea prigoanei împăratului Valerian (253-259), sfântul Ciprian fu iară trimis în exil. În anul 258 i se tăie capul dimpreună cu alți clerici ai Bisericii Cartaginei, între care și Flavian, fiind aflați vinovați de tulburările apărute în cetatea Cartaginei.
Semnele timpului din această zi arată că, dacă păsările călătoare zboară nu în cârd, ci aparte, în anul care vine recolta va fi mică. Dacă dimineața pe iarbă este rouă, va fi arșiță. Dacă până la 13 septembrie a fost cald, iar în această zi vremea s-a răcit brusc, toamna va fi rece. Țânțarii continuă să zboare, urmează „vara Arhanghelilor” îndelungată. Cu cât mai sus zboară cocorii în țările calde, cu atât mai geroasă va fi iarna.
Unele semne ale timpului nu mai sunt actuale, deoarece în natură au avut loc mari schimbări climatice.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com