La 15 noiembrie, stil nou, este prăznuit Sfântul Paisie de la Neamţ. Cunoscut și sub numele de Paisie Velicicovschi, acesta este unul din marii nevoitori și înnoitori ai monahismului românesc din secolul al XVIII-lea. Sfântul Paisie de la Neamț s-a născut la data de 21 decembrie 1722 și a fost fiul protopopului Ioan din Poltava. Deși astăzi este cunoscut sub numele de Paisie de la Neamț, acesta a primit la botez, numele de Petru. Odată cu înaintarea în vârstă, acesta a luat hotărârea de a se călugări la mănăstirile Liubetk și Medvedovschi. Nu mult a durat până acesta s-a mutat la Lavra Pecerska din Kiev, aici fiind locul în care a devenit rasofor, iar la scurt timp, a decis să plece în Țările Române, alături de bunul său prieten, pe nume Alexie. Cu toate acestea, după ceva timp, Sfântul Paisie de la Neamţ ajunge la Sfântul Munte Athos, acolo unde este convertit la monahism și trăiește pentru o perioadă de 17 ani. În anul 1763 pleacă și se îndreaptă spre Moldova. Acolo este numit stareț, la Mănăstirea Dragomirna și trăiește aici între anii 1763-1775. Apoi decide să se mute la Neamț, iar în anul 1791, a fost numit arhimandrit.
Sfântul Paisie de la Neamț a trecut la cele veșnice pe data de 15 noiembrie 1794, a fost îngropat în biserica mare a mănăstirii Neamț, fiind canonizat în anul 1988. În rugăciunea către Sfântul Paisiei de la Neamţ se spune: „Cuvioase Părinte Paisie, fiu al Ucrainei și părinte duhovnicesc al Moldovei, lauda monahismului ortodox, stareț sfânt al Mănăstirii Neamț, părinte și dascăl al neîncetatei rugăciuni și povățuitor blând și smerit al cuvioșilor călugări, cu evlavie îngenunchem înaintea sfintei tale icoane și cu credință cerem să te rogi înaintea Preasfintei Treimi pentru noi păcătoșii, fiii tăi. Ascultă rugăciunile noastre și le du la Hristos Dumnezeu și la Preasfânta Fecioară Maria. Îndepărtează ispitele cele grele de la noi și, cu rugăciunile tale, ajută-ne să biruim patimile și gândurile noastre cele rele. Învață-ne, Sfinte Părinte Paisie, să ne rugăm cu lacrimi; învață-ne să ne iubim și să slăvim neîncetat pe Dumnezeu. Alungă dintre noi furtuna ispitelor trupești și sufletești, neascultarea, mândria și tot cugetul viclean. Întărește iarăși viața duhovnicească în mănăstirile noastre și, mai ales, smerenia, ascultarea și sfânta rugăciune”.
În calendarul bisericesc pe stil vechi sunt pomeniți Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Agapie. Ei au fost creștini persani și au primit mucenicia în vremea împăratului Saport al II-lea (339-379). Deoarece au mărturisit că sunt creștini, ei au fost supuși la acea vreme celor mai brutale torturi. În timp ce erau întemnițați, îngerul Domnului s-a coborât de mai multe ori, iar într-una dintre dăți Hristos însuși a făcut-o, în chipul unui bărbat cu fața luminoasă precum soarele pentru a le da răbdare și speranță pentru a trece peste suferințele primite. Rugăciunile lor puternice au reușit să dărâme idolul lui Die și au amuțit pe împăratul Saport. Datorită acestor minuni, mai mulți păgâni au ajuns să se încreadă în bunul Hristos.
Semnele timpului pentru această zi arată că, dacă ninge, iarna va fi geroasă şi cu multă zăpadă. De e timp posomorât, în curând se va încălzi. Dacă plouă ca din cofă, iarna va fi foarte geroasă. Dacă dimineața cerul a fost senin, vor fi înghețuri. De e vreme caldă, iarna va sosi târziu.
Trebuie să ținem cont de următorul lucru: în prezent în natură au avut loc mari schimbări și unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com