La 17 iulie, stil nou, este sărbătorită Sfânta Mare Muceniță Marina. Ea a primit moarte martirică în timpul persecuțiilor inițiate de împăratul Dioclețian, în anul 271 pe când avea numai 15 ani. Originară din Antiohia Pisidiei, Marina era singura fiică a lui Edisie, preot păgân. După ce mama sa a trecut la Domnul, tatăl a dat-o în grija unei femei pentru a o crește și a o educa. Petrecându-și copilăria într-un sat în care majoritatea locuitorilor erau deja botezați, Marina a căpătat credință în Dumnezeu. La vârsta de 12 ani a trecut la religia creștină, hotărând să rămână fecioară şi să-și închine întreaga viaţă lui Dumnezeu. Într-o zi, pe când avea 15 ani, a plecat să vadă oile tatălui său, care păşteau pe câmp. În acel timp s-a întâmplat că eparhul Olimvrie din părţile Răsăritului, un prigonitor cumplit al creştinilor, mergea spre Antiohia Pisidiei. Acesta a întâmpinat-o pe drum şi, văzând că este frumoasă la chip, s-a gândit să o ia de soție și să o ferească de chinurile care urmau, dar Sfânta Marina nici nu a vrut să audă de o astfel de propunere. Întrebată fiind unde locuiește şi care îi este numele, ea a răspuns: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia. Și cred în numele Domnului meu. Dacă pentru mine El a răbdat cruce şi moarte, necruţându-Şi Sfântul Trup cel luat din Preasfânta Fecioară Maria, cu atât mai mult sunt eu datoare să mor şi să pătimesc pentru El, necruţându-mi cu nimic sănătatea şi păcătosul meu trup. Să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu îngrozirile tale. Iată, eu sunt gata spre toate muncile şi morţile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări“. Pentru că a refuzat să renunțe la credința în Hristos, Olimvrie a poruncit să fie întinsă și bătută cu toiege, până când tot pământul se va înroşi de sângele ei, după care să fie trimisă în temniță. În cele din urmă, guvernatorul a condamnat-o pe Marina la tăierea cu sabia, luând astfel cununa muceniciei și dându-și sufletul lui Hristos în ziua de 17 iulie a anului 271.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este cinstit Sfântul Andrei Criteanul. Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc, aproximativ în anul 660. Potrivit scrierilor bisericești despre viața sa, Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani, când într-o zi de duminică, după primirea Sfintei Împărtășanii, a început să vorbească foarte bine. La 15 ani a mers la Ierusalim unde a devenit călugăr în Biserica Sfântului Mormânt. După câțiva ani a fost numit secretar al patriarhului de Ierusalim. În anul 685, Teodor, Patriarhul Ierusalimului, l-a trimis la Constantinopol pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei, a decretelor din cadrul celui de-al Șaselea Sinod Ecumenic, împotriva monotelismului. În toată perioada în care a stat în capitala Imperiului, Sfântul Andrei a fost hirotonit diacon. Aproximativ în jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei. A murit în insula Lebos, în jurul anului 740.
După semnele timpului din această zi, odinioară oamenii căutau să ghicească cum vor fi toamna și iarna, precum și starea vremii în următoarele zile. Dacă cerul este acoperit cu nori, se va face vreme frumoasă. Dacă se aude tunetul, va fi grindină, iar în restul verii – vreme rea. Dacă au început să se îngălbenească frunzele, toamna va fi timpurie. Dacă în pădure sunt multe pomușoare, iarna va fi aspră.
În zilele noastre, în natură au avut loc schimbări climatice esențiale și unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com