La 18 septembrie, stil nou, este prăznuit Sfântul Ierarh Eumenie. Sfântul Ierarh Eumenie, episcopul Gortinei, a trăit în secolul al VI-lea. El a renunțat la toate bogățiile pe care le avea și a decis să o împartă săracilor. Astfel, Eumenie l-a urmat pe Iisus Hristos și s-a călugărit. Eumenie a scăpat de o mare povară care îl apăsa în momentul în care și-a împărțit întreaga avere celor săraci și nevoiași. De ce-a de-a doua povară a sufletului său, Ierarhul a scăpat prin postirile aspre. Se presupune că acest sfânt s-a tămăduit mai întâi pe sine, iar mai apoi a început să-i tămăduiască și pe alții. Datorită credinței sale și vieții sale curate, Sfântul Eumenie a fost ales Episcop al Bisericii din Gortina, în ostrovul Cretei. Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni. În momentul în care Sfântul Eumenie a ajuns în Tebaida Egiptului, fiind vreme de secetă, cu ajutorul rugăciunilor sale pământul a primit ploaie îmbelșugată.
În această zi mai este cistită și Sfânta Muceniță Ariadna. Ea a pătimit pentru Hristos pe vremea împărăției lui Adrian (117-138), fiind roabă la oarecare Tertill, mai mare al cetății Promisia din țara Frigiei. Acel Tertill a făcut praznic în capiștea idolească la nașterea unui prunc al său, jertfind și închinându-se zeilor și dănțuind cu toți casnicii și cu prietenii și vecinii săi. Sfânta Ariadna a rămas acasă și n-a vrut să intre în capiștea idolească și să prăznuiască împreună cu stăpânul său. Mâniindu-se stăpânul ei, a bătut-o fără milă, apoi a chinuit-o cu foamea multă vreme, ca să se lepede de Hristos și să se închine idolilor neînsuflețiți. Apoi i-a dat drumul din temniță și ea s-a dus din cetate. Dar stăpânul ei, căindu-se că a eliberat-o, a alergat după dânsa cu slujitorii săi, iar ea uitându-se înapoi și văzând pe urmăritorii săi, a fugit și, apropiindu-se de o oarecare piatră, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească pe ea din mâinile vrăjmașilor. Și îndată, cu dumnezeiască putere, s-a desfăcut piatra și a intrat sfânta înlăuntru, iar piatră s-a strâns la loc cum a fost, pentru că îngerul Domnului, arătându-se acolo, a făcut această minune. Deci, prigonitorii s-au tulburat de frică și, hărțuindu-se cu sulițele lor, singuri s-au împuns pe ei și au pierit.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 18 septembrie este sărbătorit Sfântul Proroc Zaharia. Sfântul Zaharia a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și a slujit ca preot la Templul din Ierusalim în timpul domniei împăratului Cezar Augustus. În acea perioadă, Țara Sfântă era guvernată de Irod cel Mare, care era cunoscut ca un persecutor al copiilor. Conform Sfintei Scripturi, Sfântul Zaharia se afla în altarul sfânt când îngerul Gavriil i-a vestit că soția sa, Elisabeta, va da naștere unui fiu în răspuns la rugăciunile lor. Zaharia a fost sceptic în privința acestor vești, deoarece atât el, cât și Elisabeta erau în vârstă înaintată. Din cauza îndoielilor sale, Zaharia a rămas mut până când a scris numele fiului său pe o tăbliță, după ce copilul s-a născut. În Evanghelia după Luca 1, versetele 67-69, Sfântul Zaharia a profetizat cu privire la viața și lucrarea fiului său Ioan, spunând: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, ca vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui, să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”. Potrivit tradiției, în momentul în care regele Irod a dat ordinul de a ucide toți pruncii din Betleem, în încercarea de a distruge Mesia, Elisabeta s-a ascuns într-o peșteră împreună cu Ioan. Irod a aflat despre venirea pe lume a lui Ioan și a început să creadă că el ar putea fi Mesia. A ordonat soldaților să-l caute și să-l ucidă pe Ioan. Soldații nu au reușit să-l găsească pe Ioan, și în schimb, Irod a ordonat ca preotul Zaharia să fie ucis în locul fiului său. Conform tradiției, Zaharia a fost martirizat în apropierea altarului. O inscripție din secolul al IV-lea descoperită în 2003 indică faptul că moaștele Sfântului Zaharia se află la Ierusalim, în Yad-Avshalom, alături de cele ale lui Simeon cel Bătrân. La 40 de zile după martiriul lui Zaharia, Elisabeta a murit, iar Ioan a rămas în izolare, fiind hrănit de un înger și ocrotit de Dumnezeu, până în ziua în care a început să propovăduiască la Iordan.
După semnele timpului din această zi oamenii căutau să prevadă cum vor fi toamna și iarna. Dacă la această dată nu s-au scuturat frunzele de pe mesteacăn, iarna va fi caldă. Dacă se călătoresc cocorii, la sfârșit de lună va fi brumă. Se așteaptă iarnă cu zăpadă, dacă buruienile sunt mai înalte ca de obicei.
În popor se spune că orice semn al timpului trebuie verificat. Multe dintre ele nu mai sunt actuale, fiindcă în natură au avut loc mari schimbări climatice.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com