La 2 august, stil nou, este prăznuită Aducerea Moaștelor Sfântului Arhidiacon Ştefan de la Cafargamala la Ierusalim. Sfântul Arhidiacon Ştefan fiind ucis cu pietre de către evrei, cinstitul lui trup a stat neîngropat două zile și o noapte, fiind aruncat spre mâncare câinilor, fiarelor și a păsărilor; însă nimic nu s-a atins de dânsul, pentru că Domnul îl păzea pe el. În a doua noapte, Gamaliel, slăvitul învățător de lege al Ierusalimului, cel ce se pomenește în Faptele Apostolilor, începuse a se îndupleca spre dreapta credință în Hristos. El se arătase în taină prieten al Sfinților Apostoli, și a trimis bărbați cucernici ca să ia pe ascuns trupul întâiului mucenic, și l-au dus în satul său, care, după numele lui, se chema Cafargamala, adică satul lui Gamaliel. Acolo i-au făcut Sfântului Ştefan cinstita îngropare, punându-l într-o peșteră, în mormântul lui cel nou. După sute de ani, Gamaliel s-a înfățișat de trei ori în vis lui Lucian, preotul din Cafargamala. Mișcat de visul lui, Lucian s-a dus la Patriarh și luând binecuvântare, a venit cu oameni și a dezgropat osemintele Sfântului Arhidiacon Ștefan. Mormântul a fost deschis, s-a oficiat o slujbă de Patriarhul Ioan al Ierusalimului și sfintele moaștele au fost duse la Ierusalim.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 2 august este cinstit Sfântul Ilie, una dintre cele mai importante sărbători ale verii. Sfântul și marele Profet Ilie, cel întrupat în carne de la Dumnezeu, a primit puterea de a închide și de a deschide cerurile. Se spune că tatăl lui, în momentul în care avea să vină pe lume, a văzut o mulțime îmbrăcată în alb și i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu. Încă de mic ținea cu strictețe la toate poruncile și cuvintele lui Dumnezeu. Acesta a fost cel care, în vremea conducerii lui Ahab pe tronul regatului de Nord, a mers la el și i-a spus că Dumnezeu e viu, că trăiește și să nu mai cadă niciun strop de ploaie, decât prin cuvânt din gura lui. Seceta se abătuse cu nenorocire peste tot ținutul, timp de trei ani. Dumnezeu nu a vrut să treacă peste cuvântul profetului său, dar nici nu își dorea moartea păcătoșilor săi, așa că i-a spus că acest lucru trebuie să înceteze. Ilie se duce în fața conducătorului, cel care, cu o întreagă armată l-a căutat timp de trei ani, dar acesta a fost părăsit de puterile date de Dumnezeu, iar de teamă se ascunde. Obosit, flămând și însetat, un înger îl găsește în sălbăticie și îi oferă un ulcior de apă și o pâine. După 15 ani de profeții, îndeplinind misiunea pe care i-o încredințase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, unde își luă haină din piele de oaie și a lovit apele Iordanului. În acel moment, Sfântul Ilie s-a urcat pe muntele Carmelului și a început să se roage pentru a aduce ploaie pe pământ. După această minune în care a despărțit apa în două, acesta a fost ridicat la cer într-un car, de unde a pocnit din bici. Astfel, înălțat la ceruri, Profetul Ilie preafigura Înălțarea Domnului. Se spune că tunetele și fulgerele din această zi sunt date de pocniturile biciului Sfântului Ilie.
De obicei, această perioadă a anului este ploioasă și cu furtuni. În popor se spune că fulgerele sunt biciul Sfântului Ilie, iar tunetul – zgomotul roților carului său. După semnele timpului oamenii încercau să ghicească starea vremii în zilele apropiate și la toamnă. Dacă zboară nori de țânțari, ziua va fi frumoasă și fără ploaie. De e arșiță, toamna va fi uscată. Dacă tună, în zilele apropiate nu va ploua. Ploaia torențială prevestește multe incendii în anul care vine.
Trebuie să se țină cont de faptul că în natură au avut loc schimbări esențiale și unele semne ale timpului și-au pierdut valoarea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com