La 21 ianuarie, după calendarul bisericesc pe stil nou, este cinstit Sfântul Maxim Mărturisitorul. Misiunea sa principala a fost să apere dreapta credință împotriva monotelismului. Viața și opera acestui mare sfânt și teolog creativ al Bisericii trezesc interes și astăzi, fiind un exemplu viu, de adevărată mărturisire a dreptei credințe. S-a născut în anul 580, într-un sat din Golan, dintr-o familie nobilă. La vârsta de 9 ani a rămas orfan, fiind încredințat unei mănăstiri din Palestina. În 614 s-a retras la o mănăstire din Chrysopolis, de pe țărmul răsăritean al Bosforului, iar după zece ani s-a mutat la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Cyzic. De aici a plecat în anul 626, ca urmare a unei incursiuni a perșilor și, trecând prin Grecia și Egipt, s-a așezat pentru mai multă vreme într-o mănăstire din Cartagina. În această perioadă, Sfântul Maxim a devenit principalul apărător al Ortodoxiei împotriva monoteliților, care susțineau că în Hristos nu se află două voințe, dumnezeiască și omenească, ci doar una, cea dumnezeiască. El a fost cel care a pregătit în 649 sinodul de la Roma care, sub papa Martin I, a condamnat erezia monotelită. Pentru opoziția sa față de monotelismul susținut de politica imperială, Sfântul Maxim a fost trimis în două exiluri, mai întâi la Bizya și apoi la Perberis, în Tracia. Lucrările sale de teologie și spiritualitate au fost scrise întotdeauna împotriva curentului de opinie general, cuviosul autor trăind permanent ceea ce învăța și teologhisind ceea ce trăia. Toate acestea le-a pecetluit cu mărturisirea sa de credință neîncetată și cu sângele său.
În această zi, potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, este cinstit Sfântul Emilian Mărturisitorul lui Hristos. Sfântul Emilian a trăit pe vremea împărăției lui Leon Armeanul, luptătorul împotriva icoanelor, și fiind el episcop al Cizicului, de multe ori a fost silit să se lepede de închinarea cinstitelor și sfintelor icoane, dar nu s-a supus, ci petrecea neclintit întru isprăvile Sfinților Părinți. Pentru aceea a suferit multe chinuri și surghiunii de la eretici și pe toate le răbda cu bucurie, având nădejdea că pentru necazurile cele vremelnice va dobândi bunătățile cele veșnice. Și astfel, prin grele pătimiri și prin rele chinuri fiind strâmtorat, a adormit întru Domnul în surghiun și s-a încoronat cu cununa mărturisirii.
În timpurile vechi, aceasta era o zi neliniştită, deseori cu furtuni şi viscole. Semnele timpului arată că dacă adie vânt de la miază-zi, vara va fi cu multe furtuni. De ninge toată ziua, cu ninsoare vor fi şi zilele care au rămas până la sfârşitul lunii ianuarie. De e ger, el va dura încă mult timp. Dacă păsările nu coboară pe pământ, se va înrăutăţi starea vremii.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com