La 24 februarie, stil nou, este sărbătorită întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Inițial, capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada în curtea palatului său, într-un loc mai puțin cunoscut de ceilalți. Doar Ioana, soţia lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, știa acest lucru. Inochentie, slujitor de seamă al lui Irod, şi-a cumpărat un loc din Muntele Eleonului, unde şi-a făcut o chilie şi s-a retras în ea în chip sihăstresc. A ridicat lângă chilie o bisericuţă de piatră, unde acolo a găsit capul Sfântului Ioan, pe care l-a îngropat imediat la loc. Inochentie a trecut la cele veșnice, luând cu sine această taină. Astfel, după aproape 300 de ani, mai exact în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul şi să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul.
Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot. Ajungând în propria casă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri şi ştiind că acest lucru se datorează prezenţei capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului. Iar în anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este cinstit Sfântul Vlasie. Sfântul Vlasie a trăit pe vremea împăraţilor romani Dioclețian şi Licinus, aprigi prigonitori ai creştinilor. A fost episcopul Sevastiei Capadociei. Din cauza prigonirilor, se retrage în munţi. Sfântul Vlasie se ridicase la o asemenea măsură încât şi fiarele îl ascultau şi veneau să fie binecuvântate de el. De asemenea, prin mâinile lui se făceau multe tămăduiri. Vânătorii i-au găsit peştera şi l-au dus în cetate. Pătimirea mucenicească a sfântului nu a fost fără rod, căci în timpul pătimirii Sfântului Vlasie, şapte femei care îi urmau s-au alăturat mărturisirii sale. Printr-un vicleşug, arătându-se dornice a sluji idolilor, cele şapte femei au reuşit să arunce în apă statuile. După ce au fost torturate, fericitelor femei le-au fost tăiate capetele. Cei doi copii ai uneia dintre sfintele femei au fost încredinţaţi de aceasta Sfântului Vlasie. Torţionarul sfântului, Agricola, a poruncit ca Vlasie să fie aruncat în iezer, însă acesta, după ce a însemnat apa cu semnul Crucii, a mers pe apă ca pe uscat. Văzând aceasta, 68 de bărbaţi şi-au pierdut viaţa încercând să imite puterea lui Hristos, invocându-i pe idolii lor. Sfântul Vlasie şi cei doi copii au fost apoi ucişi în afara oraşului.
În popor, Sfântul Vlasie este considerat ocrotitorul animalelor domestice. Lui i se roagă pentru bunăstare în casă. Din cele mai vechi timpuri se crede că, dacă ţurţurii de la streşinile caselor sunt lungi, primăvara va fi târzie. Dacă e moină, geruri nu vor mai fi. Dacă e multă zăpadă, în curând va sosi primăvara, iar în luna mai va fi multă verdeaţă.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com