La 25 septembrie, stil nou, sunt cinstiți Sfinții Mucenici Marcian și Martirie. Ei au fost secretarii Arhiereului Pavel, care la acea vreme era Patriarhul Constantinopolului, în timpul domniei împăratului Constantie, mai exact între anii 337-361. Pe parcurs, patriarhul Constantinopolului, Pavel, a fost îndepărtat din scaun, exilat în Armenia, iar ulterior omorât, din cauza faptului că nu a primit erezia ariană. Acesta a fost principalul motiv pentru care adepții acestei erezii ariane au încercat să îi cumpere pe Sfinții Mucenici Marcian și Martirie.
Tot în această zi este pomenită Cuvioasa Eufrosina, rămasă în scrierile bisericești printre femeile care au îmbrăcat haina monahală. Nu și-a dezvăluit identitatea, lăsând să se creadă că ar fi fost bărbat, până în ultimele ei clipe de viață. În călugărie, era cunoscută sub numele de monahul Smaragd. Avea să devină sfântă după mulți ani. Dar a venit pe lume în ținutul Alexandriei, pe vremea împăratului Teodosie cel Mic. La frageda vârstă de 12 ani, copilei i-a murit mama și a rămas în grija tatălui ei, Pafnutie Egipteanul. Pentru că, la împlinirea a 18 ani, ar fi trebuit să se căsătorească, după voia tatălui, iar ea nu-și dorea acest lucru, a luat calea pribegiei. Și-a părăsit casa părintească, s-a deghizat cu straie bărbătești și, până la urmă, s-a aciuat într-o mânăstire de călugări. A ales viața duhovnicească, departe de răutățile lumești și a căpătat numele de monahul Smaragd, fără ca cineva să bănuiască, nici măcar o clipă, că ea ar fi fost femeie. Vreme de 38 de ani a reușit să-și țină ascunsă identitatea, până când a căzut la pat, grav bolnavă. Dintr-o întâmplare, pe când sfânta se afla pe patul de moarte, într-o zi, a venit la mânăstire pentru sfaturi duhovnicești nimeni altul decât tatăl ei, Pafnutie. Acesta a fost îndrumat de către stareț să meargă la monahul Smaragd. Și, pe când acesta își descărca durerea din suflet provocată de dispariția fiicei lui, în urmă cu mulți ani, Eufrosina și-a recunoscut tatăl, l-a încurajat și i-a cerut să revină după trei zile. Atunci, în ultimele ei clipe de viață, i-a mărturisit tatălui îndurerat că ea era fiica lui. Atât de profund impresionat a fost Pafnutie, că s-a hotărât să se călugărească și el, după moartea fiicei.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 25 septembrie este prăznuit Sfântul Mucenic Avtonom, un adevărat mărturisitor al credinței creștine, ale cărui moaște au fost găsite „cu totul întregi și neputrezite”. De la Sfântul Mucenic Avtonom ne-au rămas cuvintele: «Atunci când ne dedicăm viața lui Hristos, putem schimba lumea în jurul nostru chiar dacă suntem singuri!”.
Sfântul Mucenic Avtonom a trăit în timpul când la Roma era împărat Dioclețian (284-305). El a fost episcop în Italia. Sfântul Avtonom și-a îndeplinit îndatoririle apostolești cu râvnă, drept care mulți păgâni au fost botezați în Hristos și o mare comunitate a fost formată, comunitate a cărei biserică a primit hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Devotamentul şi râvna lui Avtonom în răspândirea credinţei creştine i-au umplut de mânie pe păgâni, care au hotărât să-l înlăture din mijlocul lor. Deci, fiindcă păgânii îl urau, atunci când acesta a revenit în Bitinia să slujească împreună cu Claudiu, au năvălit în biserică, i-au alungat pe creştini şi l-au ucis cu pietre, în afara cetăţii. Şi aşa a primit Sfântul Avtonom cununa muceniciei din mâinile Domnului Iisus Hristos.
Ce arată semnele timpului în această zi? Dacă de pe copaci au căzut multe frunze, iarna va fi timpurie. De e zi senină, vreme frumoasă va fi încă mult timp. De e rece, e semn de belșug în cereale la anul viitor. Dacă tună, toamna va fi caldă, iar ploaia torențială prevestește o iarnă îndelungată.
Unele semne ale timpului din vechime își pierd însemnătatea, deoarece în natură au loc schimbări climatice esențiale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com