La 27 august, stil nou, ortodocșii îl pomenesc pe Sfântul Fanurie, cel născut în insula grecească Rhodos. Sfântul Fanurie a avut doisprezece frați, iar el a fost cel mai mare. După moartea tatălui sau, mama sa ajunge să cânte și să joace prin diverse locuri. Începe să ducă o viață păcătoasă. Când Fanurie descoperă acest lucru, decide să fugă în pustiu. Primește botezul și revine după un timp în orașul sau natal. Sfântul Fanurie află că mama să a murit și că frații săi s-au răspândit prin lume. Revine în pustie și duce o viață aspră, mânca o dată la trei zile. Prin rugăciune a adus tămăduire surzilor, orbilor, botezându-i și învățându-i dreapta credință. Cu toate că săvârșise atâtea minuni, este nevoit să părăsescă cetatea, din cauza răutății oamenilor. Aceștia spuneau că minunile săvârșite de Sfântul Fanurie nu sunt făcute cu ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor.
Ajunge în Egipt, unde o readuce la viață pe fiica regelui. În urma acestei minuni, împăratul și slujitorii săi au primit botezul. După o vreme, vrăjitorii din Egipt s-au ridicat împotriva lui Fanurie și astfel, sfântul a fost supus la multe chinuri, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul. Moaștele Sfântului Fanurie au fost descoperite de câțiva păstori, în jurul anului 1500, într-o peșteră. Alături de moaștele sale, au găsit și o piele de animal pe care era scrisă viața Sfântului Fanurie.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 27 august este cinstit Sfântul Proroc Miheia. El a fost membru al tribul lui Iuda. Acesta este cunoscut și sub numele de „Moresitul”, numele venind de la cel al satului său natal – Moreset. Miheia a slujit timp de 84 de ani, cu 660 de ani înainte de Întruparea Domnului. De asemenea, Sfântul Miheia a fost contemporan cu proorocii Isaia, Amos și Osea. Miheia înseamnă „cel care este de la Dumnezeu”. Sfântul a prorocit în timpul domniei a trei regi, după cum aflăm din începutul cărții sale: „Cuvântul Domnului care a fost către Miheia din Moreset în zilele lui Iotam, Ahaz și Iezechia, regii lui Iuda, când a avut vedenie pentru Samaria și Ierusalim” (Miheia 1:1). Prorocul a fost cel care l-a mustrat aspru pe Ahav, împăratul Samariei, pentru viața sa păcătoasă, motiv care l-a determinat să se retragă în munți pentru a evita să fie ucis. Acesta a prezis distrugerea Samariei și a Ierusalimului. Cu toate acestea, cel mai important lucru este profeția despre Betleem ca loc al nașterii Domnului (Miheia 5:1). După moartea lui Ahav, Miheia a fost ucis de fiul său. El a fost înmormântat în satul său natal, Moreset. În timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare, Episcopul Zevin al Eleftheroposului a avut o viziune mistică în urma căreia au fost descoperite moaștele Proorocului Miheia, împreună cu cele ale Proorocului Avacum.
După semnele timpului din această zi oamenii în vechime preziceau starea vremii din luna septembrie. Furtuna puternică prevestește vreme urâtă în luna septembrie, precum și o toamnă ploioasă. De adie vânt slab, toamna va fi uscată și caldă. Vântul dinspre miază noapte este semn de belșug în cereale. Cocostârcii au zburat deja în țările calde, toamna va fi timpurie, iar în octombrie – înghețuri. Dacă în această zi e vreme rece, rece va fi și luna septembrie. Dacă la răsărit de soare cerul e roșu aprins, în curând va ploua. Dacă pe călin sunt multe pomușoare, iarna va fi geroasă.
Trebuie să ținem cont de faptul că în zilele noastre clima s-a schimbat mult și o parte din aceste semne ale timpului nu au valoarea lor inițială.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com