La 27 august 1856 s-a născut genialul scriitor ucrainean Ivan Franko. Ivan Franko (1856-1916) a fost şi un savant-enciclopedist, filosof, activist politic şi public. A fost cofondatorul şi preşedintele primului partid politic ucrainean. În perioada 1890-1891 Ivan Franko a învăţat la Universitatea din Cernăuţi. El a vizitat nu o dată Cernăuţiul, unde a şi fost arestat. Despre arestul său a scris Mihai Eminescu. Ivan Franko a lăsat o moştenire scriitoricească şi ştiinţifică colosală – 50 mii de lucrări. În perioada sovietică Ivan Franko era supranumit „pietrarul viitorului comunist”, în prezent este asociat cu chipul proorocului Moise, proslăvit în poemul său. În Ucraina există Premiul literar internaţional „Ivan Franko”. Unul dintre laureaţii acestui premiu a fost Mircea Lutuc, poet şi traducător român din Cernăuţi.
La 27 august 1917 s-a stins din viață scriitorul, istoricul și publicistul bucovinean, erou al Primului Război Mondial, Ion Grămadă. Ion Grămadă s-a născut la 3 ianuarie 1886, în localitate Zăhărești, Suceava. Era fiu de țăran, căruia i-a plăcut cartea. A studiat la Universitatea din Cernăuți, devenind licențiat în istorie și geografie. Discipol al lui Nicolae Iorga, Ion Grămadă a fost recomandat de marele istoric pentru un stagiu la Viena, unde se apropie de „România Jună”, vestita societate a românilor din capitala Imperiului austro-ungar. La Universitatea din Viena devine doctor în litere cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei din 1683. Publică numeroase nuvele, schițe istorice și comentarii politice în presa timpului.
În anul 1907 Ion Grămadă înființează la Cernăuți gazeta „Deșteptarea”, una dintre cele mai populare ale vremii. Este apoi redactor la publicațiile „Românul” și „Viața nouă”. Implicat, ca redactor și comentator, în problemele politice legate de soarta Bucovinei, Ion Grămadă apără drepturile legitime ale românilor.
În august 1914 Ion Grămadă trece în Regat, unde activează ca profesor de germană, iar în momentul intrării României în război se înrolează voluntar. După absolvirea școlii de ofițeri la Botoșani în iarna lui 1916, participă la campaniile din anul 1917. Prietenii își amintesc momentul în care talentatul istoric și prozator a căzut: „În acea zi fatală de 27 august, cu arșiță de soare, cu năduf de lupte și cu fum de obuze, pe o colină însângerată a Cireșoaiei, înaintând la un contraatac îndrăzneț, a fost străfulgerat de gloanțele cotropitorului în abdomen și a murit, strigând sergentului Donose de lângă el: „Sergent Donose, preia comanda plutonului, și du-l înainte, tot înainte!” (Colecția revistei „Junimea literară”, Cernăuți, 1936). A fost îngropat de camarazi într-o poiană a locului.
În iunie 1926 rămășițele sale pământești au fost aduse la Suceava și îngropate cu onoruri în cimitirul orașului. În semn de înveșnicire a memoriei scriitorului și istoricului, la 26 august 2007 a fost inaugurat un bust al eroului Ion Grămadă pe o colină în dreptul localității Stroiești, județul Suceava.
Ion Grămadă a tradus din literatura romantică și modernă, și-a publicat prozele în periodicele „Junimea literară” (Cernăuți), „Viața românească”, „Luceafărul” (Budapesta), „Neamul românesc literar” (Văleni-de-Munte). Aceste texte literare au fost colectate postum, într-un volum apărut sub îngrijirea lui Constantin Loghin (1924). Există și o ediție modernă, apărută în 2002.
Câteva nuvele de Ion Grămadă au fost incluse în compendiul „Pagini de literatură română Bucovina, regiunea Cernăuți 1775-2000” de Grigore C. Bostan și Lora Bostan. Autorii compendiului îl citează pe Perpessicius care afirma că în persoana lui Ion Grămadă „Bucovina pregătea un mare prozator, cel mai personal dintre prozatorii bucovineni”.
La 27 august 1941 s-a născut vestitul actor ucrainean de teatru şi film, Bogdan Stupka. Artistul poporului, Bogdan Stupka (1941-2012), a fost conducătorul artistic al Teatrului Naţional Academic „I. Franko” din Kiev, Erou al Ucrainei. Pe scena teatrală Bogdan Stupka s-a produs în circa 50 de roluri, iar în filme – în circa o sută de roluri.
La 27 august 1989 Marea Adunare Națională de la Chișinău a decis oficializarea limbii române și trecerea la alfabetul latin. Ea a fost o întrunire ce s-a ținut in Piața Victoriei din Chișinău (în prezent, Piața Marii Adunări Naționale), în contextul mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor 80 din RSSM. Au participat aproximativ 750.000 de oameni. Sub impulsul Marii Adunări Naționale, peste două zile, pe 29 august 1989, s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din RSSM, care a durat până pe 1 septembrie. În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni au reușit să impună limba română ca limba de stat și adoptarea alfabetului latin. Discuțiile cele mai aprinse au avut loc pe 31 august, când s-a votat și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.
La 27 august 1991 Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova. La câteva zile după puciul de la Moscova, Republica Moldova şi-a proclamat independenţa, după ce Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Guvernul şi Parlamentul României au sprijinit acest act, recunoscând, imediat, noul stat românesc. România a fosta primul stat care a recunoscut independenţa Moldovei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com