La 28 mai, stil nou, este sărbătorit Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului, considerat tatăl sărmanilor, apărătorul văduvelor și izbăvitorul năpăstuiților. Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul a fost un aprig apărător al credinței statornicite de Sfinții Părinți, mărturisind pretutindeni că icoanele sunt vrednice de cinstire în timpul prigoanei din vremea împăratului Leon Armeanul. Din aceasta cauza a fost trimis în temnița, suferind numeroase chinuri.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, este cinstit Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare. Originar din Tebaida de Sus, Egipt, Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul monahismului cenobitic (tradiţie monahală caracterizată prin viaţa în comun a călugărilor). Sfântul Pahomie a cunoscut creştinismul ca soldat în armata cezarului Maximian Daia. După terminarea stagiului militar, s-a botezat şi s-a dedicat vieţii ascetice pe lângă eremitul Palamon. A constatat atunci că ascetismul sever practicat de anahoreţi nu este benefic pentru monahii neexperimentaţi care nu puteau să îşi formeze un caracter altruist trăind singuri. Din acest motiv, în jurul anilor 320, 325, a întemeiat o comunitate monastică alcătuită din pustnici, care urmau să ducă o viaţă ascetică sub îndrumarea unui stareţ. Aşezământul a fost ridicat în apropiere de satul Tabana, pe o insulă de pe Nil, în Egiptul de Sus. Întreaga activitate în această mănăstire cu viaţă de obşte se desfăşura după un regulament strict, o „pravilă” obligatorie pentru toţi, iar principiul călăuzitor era întreţinerea „sfintei comuniuni” ca toţi să-i fie unuia de ajutor şi fiecare să fie sprijin tuturor.
Obştea monahală condusă de Sfântul Pahomie s-a mărit în timp atât de mult, încât a fost necesară înfiinţarea unor noi mănăstiri. Astfel, o parte dintre monahii de la Tabana a fondat o nouă mănăstire în apropiere de Phbow, devenită ulterior centrul administrativ şi spiritual al mănăstirilor pahomiene. Acolo s-a mutat şi Sfântul Pahomie, care la sfârşitul vieţii sale conducea obştile monahale din 11 mănăstiri.
În popor acestei sărbători i se mai spune „Pahomie cel cald”. În vechime, după semnele timpului din această zi, oamenii încercau să ghicească cum va fi vara. Dacă e zi caldă, caldă va fi şi vara. Dacă la răsărit de soare cerul este roşu, vara va fi secetoasă. Ploaia din această zi prevesteşte furtuni în luna iunie.
Este important să ştim că în zilele noastre clima s-a schimbat şi unele din aceste semne şi-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com