La 30 septembrie, stil nou, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Grigorie Luminătorul. Sfântul Grigorie Luminătorul, Apostolul Armeniei, s-a născut la Valarşapat, capitala provinciei Ararat în Armenia. În tradiția armeană, Grigorie Luminătorul era considerat descendent al unei familii nobile. Încă de la o vârstă fragedă, Grigorie a fost trimis în Cezareea Capadociei, acolo unde a fost crescut în credința creștină și botezat. A revenit în Armenia pentru a-și încreștina poporul. Se spune că acest sfânt a distrus templul și altarul zeilor păgâni locali din Aştişat, atrăgându-i mânia lui Tiridat, care l-a supus torturilor. Însă, Grigorie reușește să-l convertească și pe rege, împreună cu familia sa, și întreg poporul, la creștinism.
Creștinii ortodocși din Ucraina, care au trecut la stilul nou, în cinstesc în această zi pe Sfântul Mihail, primul mitropolit al Kievului. Nu se știe cu exactitate de unde a venit sfântul. Există dovezi că ar fi venit din Siria, în timp ce alte surse spun că ar fi venit din Bulgaria. Dar, oricum, în 988, Patriarhul Nicolae al II-lea al Constantinopolului l-a povățuit să meargă la Korsun pentru a-l boteza pe cneazul Volodymyr, Deopotrivă cu Apostolii. De acolo, împreună cu cneazul Mihail a călătorit la Kiev pentru a-i boteza pe locuitorii din Rusia Kieveană. La Kiev, mitropolitul a botezat mai întâi familia cneazului și boierii, iar apoi pe toți cei care s-au adunat pe malul râului Nipru. De asemenea, sfântul l-a binecuvântat pe cneazul Volodymyr să construiască Biserica Zecimii din Kiev. Mitropolitul Mihail l-a ajutat pe cneaz să răspândească credința, a călătorit prin țară predicând, botezând și întemeind biserici. La inițiativa sfântului a fost construită Mănăstirea cu acoperișul de aur cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail din Kiev. Sfântul Mihail, primul mitropolit al Kievului, a murit în 991 și a fost înmormântat în Biserica Zecimii din Kiev, apoi moaștele sale au fost transferate în Peșterile apropiate ale Mănăstirii Pecerska din Kiev, iar la 30 septembrie 1730 — în Biserica Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Pecerska din Kiev, motiv pentru care sfântul este comemorat în această zi.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 30 septembrie este cinstită memoria Sfintelor Mucenice Credinţa (Vera), Speranţa (Nadejda) şi Iubirea (Liubov), precum şi a maicii lor, Sofia. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a căsătorit de tânără și a născut trei fiice, pe care le-a numit după cele trei virtuți creștine: Pistis (credinţa), Elpis (nădejde) şi Agapis (dragoste). Dar imediat după nașterea celei de a treia fiice, soțul ei a murit. A urmat o viață de rugăciune și fapte bune, și s-a străduit să sădească în sufletele fiicelor aceleași valori. Le-a crescut cu dragoste, astfel încât fetele erau pline de bunătate și, mai presus de toate, le-a îndrumat să nu își ascundă niciodată credința.
Împăratul Adrian a vrut să le convingă pe fete să renunțe la credința lor și să aducă jertfă zeiței Artemida, zeița vânătorii, dar fetele au refuzat. Atunci împăratul a decis să le supună la chinuri şi le-a omorât. Pe mama lor, călăii au lăsat-o în viață ca o pedeapsă, să sufere pentru moartea fiicelor. Mama Sofia a adunat rămășițele pământești ale mucenicelor și le-a dus pe un deal din afara cetăţii unde le-a înmormântat creștinește. Apoi, a considerat că nu mai are de ce să meargă acasă, așa că s-a așezat pe mormântul lor și a început să plângă de dorul fiicelor sale. După trei zile, Dumnezeu s-a îndurat de lacrimile ei și a chemat-o în rândul drepților. Deşi nu a îndurat chinuri fizice, şi ea s-a învrednicit alături de cele trei fiice de cununa muceniciei. Şi aceasta pentru că întreaga ei viaţă de creştere a copiilor, de dăruire şi acceptare a voii lui Dumnezeu a fost o mucenicie. Sfânta Sofia a fost muceniţă, nu cu trupul, pentru că suferinţele ei nu au fost fizice, ci au fost în inimă, pătimind mult pentru Hristos. În rugăciunea către Sfânta Sofia credincioşii cer sănătate pentru copiii bolnavi.
Semnele timpului din calendarul popular arată că, dacă această zi e fără ploaie, iarna va fi târzie. Dacă până la această dată cocorii au zburat în ţările calde, în ziua marcării Acoperământului Maicii Domnului vor fi îngheţuri. Vremea posomorâtă este semn că vor urma zile calde. Dacă sunt multe ciuperci, iar nuci puţine, iarna va fi lungă şi aspră. De plouă, iarna va fi cu zăpadă. Dacă e zi fără vânt, luna octombrie va fi rece.
Vom menționa că în prezent clima s-a schimbat foarte mult și nu toate aceste semne ale timpului din vechime sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com