La 5 august, stil nou, este prăznuit Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, pe care Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească. S-a născut la 23 iulie 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, într-o familie de țărani foarte credincioși, anume Ecaterina și Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinți. La 6 luni de zile de la naștere, mama pruncului Ilie își dă sufletul. După doi ani, moare și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinței, învățându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii și respectarea rânduielilor creștinești. În 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii. Primii ani de școală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin și Liceul „Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-Cernăuți, fiind cel mai bun elev din școală. Dorul spre Împărăția lui Dumnezeu și al vieții pustnicești, după exemplul și pilda Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viața monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuți, ca să-l facă preot. Dar el, simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viață mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!”. Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, și, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde face ascultare, la infirmerie și la biblioteca mănăstirii.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 5 august este cinstită Icoana Maicii Domnului de la Pociaiv. Sărbătoarea comemorează eliberarea Lavrei Adormirii Maicii Domnului Pociaiv de asediul turcesc din 20-23 iulie 1675. În timpul războiului, regimentele tătare s-au apropiat de Mănăstirea Pociaiv. Călugării nu au avut cu ce să se apere, iar zidul nu a devenit un obstacol pentru inamic. Atunci, starețul mănăstirii, Iosif Dobromirski, împreună cu frații și laicii, au început să se roage la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și la Sfântul Iov de Pociaiv. Când au început să cânte acatistul Maicii Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a apărut deasupra bisericii cu îngeri cerești care țineau în mâini săbii goale și cu Sfântul Iov, care a implorat-o pe Maica Domnului pentru protecție. Tătarii i-au confundat cu fantome și au început să tragă săgeți, dar acestea s-au întors și i-au rănit pe cei care au tras cu ele. Armata a intrat în panică, iar tătarii au început să se bată între ei. Cei care au supraviețuit și au fost capturați s-au convertit mai târziu la credința creștină.
Icoana Maicii Domnului de la Pociaiv a fost renumită pentru minunile sale de mai multe ori.
Potrivit legendei, icoana Maicii Domnului de la Pociaiv a fost dăruită călugărilor de către nobila Anna Goiska, care a primit-o în dar în 1559 de la mitropolitul Neophytos, viitorul patriarh al Constantinopolului, care se afla în trecere prin Pociaiv. Acum, Icoana Făcătoare de Minuni este păstrată în Lavra Adormirii Maicii Domnului din orașul Pociaiv, regiunea Ternopil.
Semnele timpului din această zi arată că dacă dimineața este ceață, vor fi multe ciuperci, iar dacă ceața cade spre seară, va fi vreme frumoasă. Dacă stelele lucesc pe cer până în zori, se așteaptă ploi. Ploaia din această zi e semn de belșug în recolte.
Trebuie să se țină cont de faptul că în natură au avut loc schimbări esențiale și unele semne ale timpului și-au pierdut valoarea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com