La 5 septembrie, stil nou, este sărbătorit Sfântul Proroc Zaharia. Sfântul Zaharia a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și a slujit ca preot la Templul din Ierusalim în timpul domniei împăratului Cezar Augustus. În acea perioadă, Țara Sfântă era guvernată de Irod cel Mare, care era cunoscut ca un persecutor al copiilor. Conform Sfintei Scripturi, Sfântul Zaharia se afla în altarul sfânt când îngerul Gavriil i-a vestit că soția sa, Elisabeta, va da naștere unui fiu în răspuns la rugăciunile lor. Zaharia a fost sceptic în privința acestor vești, deoarece atât el, cât și Elisabeta erau în vârstă înaintată. Din cauza îndoielilor sale, Zaharia a rămas mut până când a scris numele fiului său pe o tăbliță, după ce copilul s-a născut. În Evanghelia după Luca 1, versetele 67-69, Sfântul Zaharia a profetizat cu privire la viața și lucrarea fiului său Ioan, spunând: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, ca vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui, să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”. Potrivit tradiției, în momentul în care regele Irod a dat ordinul de a ucide toți pruncii din Betleem, în încercarea de a distruge Mesia, Elisabeta s-a ascuns într-o peșteră împreună cu Ioan. Irod a aflat despre venirea pe lume a lui Ioan și a început să creadă că el ar putea fi Mesia. A ordonat soldaților să-l caute și să-l ucidă pe Ioan. Soldații nu au reușit să-l găsească pe Ioan, și în schimb, Irod a ordonat ca preotul Zaharia să fie ucis în locul fiului său. Conform tradiției, Zaharia a fost martirizat în apropierea altarului. O inscripție din secolul al IV-lea descoperită în 2003 indică faptul că moaștele Sfântului Zaharia se află la Ierusalim, în Yad-Avshalom, alături de cele ale lui Simeon cel Bătrân. La 40 de zile după martiriul lui Zaharia, Elisabeta a murit, iar Ioan a rămas în izolare, fiind hrănit de un înger și ocrotit de Dumnezeu, până în ziua în care a început să propovăduiască la Iordan.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este prăznuit Sfântul Mucenic Lup. Sfântul Lup a fost un slujitor și ucenic al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Viața lui s-a desfășurat în cetatea Novae, în regiunea Dunării de Jos. Pe parcursul existenței sale, a suferit sub jugul unei sclavii copleșitoare, deoarece a fost nedreptățit de cei bogați. Cu toate acestea, mai târziu, a fost binecuvântat de către Dumnezeu cu harul de a săvârși minuni. Chiar și în situația sa de lipsuri și fără drepturi, păstra încrederea în ajutorul divin și în îndurarea Celui de Sus. Cu hotărâre, propovăduia eliberarea și rostea: „Fericiţi vor fi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia lui Dumnezeu”. În acest fel, Sfântul Lup I s-a alăturat, iubindu-L pe Domnul Iisus până la sacrificul suprem, dându-şi viaţa pentru credinţă.
În calendarul bisericesc pentru această zi sunt menționate următoarele semne ale timpului: dacă încă n-au zburat în țările calde cocostârcii și rândunelele, în curând va începe „vara Arhanghelilor”; pe călin sunt multe pomușoare, iarna va fi aspră; dacă e zi caldă, în decursul lunii septembrie nu vor fi înghețuri. Dacă roua de pe iarbă nu s-a evaporat până la amiază, vremea se va răci. Tunetul din această zi prevestește o toamnă caldă, dar o iarnă geroasă.
Unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea, deoarece în natură au avut loc mari schimbări.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com