La 8 octombrie, stil nou, creștinii ortodocşi o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Pelaghia. Sfânta Cuvioasă Pelaghia a trăit în secolul al V-lea. A fost înzestrată de Dumnezeu cu o frumusețe trupească nemaivăzută. Înainte de a se converti la creștinism, se numea Margareta. Se spune că ea și-a folosit frumusețea spre desfrânare. Pelaghia s-a convertit la creștinism, pocăindu-se pentru păcatele ei, datorită episcopului Non din Iliopoli. Acesta a botezat-o și i-a dat numele de Pelaghia, iar mai apoi a încredințat-o preacuvioasei diaconițe Romana să o povățuiască pe calea cea bună.
După calendarul pe stil vechi este cinstit Sfântul Serghie de Radonej. El este unul dintre cei mai iubiți sfinți ruși. Este considerat drept unul dintre sfinții prin care Dumnezeu a renăscut monahismul isihast rus. S-a născut la 3 mai 1313 și s-a stins din viață la 25 septembrie 1391. A fost un făcător de minuni şi vraci, de aceea, în tradiţia populară, această zi este considerată ca fiind favorabilă pentru tratament, proceduri medicale şi testări. Se mai spune că femeile care nasc în această zi nu cunosc chinurile facerii. Gospodinele în această zi puneau la murat varza.
Tot în această zi este pomenită Cuvioasa Eufrosina, rămasă în scrierile bisericești printre femeile care au îmbrăcat haina monahală. Nu și-a dezvăluit identitatea, lăsând să se creadă că ar fi fost bărbat, până în ultimele ei clipe de viață. În călugărie, era cunoscută sub numele de monahul Smaragd. Avea să devină sfântă după mulți ani. Dar a venit pe lume în ținutul Alexandriei, pe vremea împăratului Teodosie cel Mic. La frageda vârstă de 12 ani, copilei i-a murit mama și a rămas în grija tatălui ei, Pafnutie Egipteanul. Pentru că, la împlinirea a 18 ani, ar fi trebuit să se căsătorească, după voia tatălui, iar ea nu-și dorea acest lucru, a luat calea pribegiei. Și-a părăsit casa părintească, s-a deghizat cu straie bărbătești și, până la urmă, s-a aciuat într-o mânăstire de călugări. A ales viața duhovnicească, departe de răutățile lumești și a căpătat numele de monahul Smaragd, fără ca cineva să bănuiască, nici măcar o clipă, că ea ar fi fost femeie. Vreme de 38 de ani a reușit să-și țină ascunsă identitatea, până când a căzut la pat, grav bolnavă. Dintr-o întâmplare, pe când sfânta se afla pe patul de moarte, într-o zi, a venit la mânăstire pentru sfaturi duhovnicești nimeni altul decât tatăl ei, Pafnutie. Acesta a fost îndrumat de către stareț să meargă la monahul Smaragd. Și, pe când acesta își descărca durerea din suflet provocată de dispariția fiicei lui, în urmă cu mulți ani, Eufrosina și-a recunoscut tatăl, l-a încurajat și i-a cerut să revină după trei zile. Atunci, în ultimele ei clipe de viață, i-a mărturisit tatălui îndurerat că ea era fiica lui. Atât de profund impresionat a fost Pafnutie, că s-a hotărât să se călugărească și el, după moartea fiicei.
După ziua Sfântului Serghie, la patru săptămâni, începe iarna. Semnele timpului arată că, dacă iarba este umedă, dar n-a plouat, vremea nu se va încălzi. Dacă până la această dată au căzut frunzele de pe vişin, iarna va fi timpurie. Dacă până la această dată a căzut prima zăpadă, iarna va fi timpurie şi geroasă, iar vara următoare – bogată în recoltă. De e vreme frumoasă, așa va fi ea timp de trei săptămâni. Vântul de nord prevestește o iarnă geroasă, cel de sud – o iarnă caldă, cel de vest – o iarnă cu multă zăpadă. Tunetul din această zi e semn de belșug în recolte la anul viitor.
Se cere menționat faptul că în zilele noastre clima s-a schimbat foarte mult și nu toate semnele timpului sunt pentru noi actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com