Aceasta este semnificaţia marelui praznic al Înălţării Domnului în concepţia creştinilor ortodocşi. Trăind pe pământ, în realitatea lumii noi, în care domneşte Hristos, creştinii se gândesc şi la casa cerească ce-i aşteaptă. În tradiţia populară românească sărbătorii Înălţarea Domnului i se mai spune Ispas. Ispas este un personaj mitic, se crede un cioban, care, ascuns după nişte pietre, a fost martorul Înălţării la cer a Mântuitorului. Sărbătoarea Înălţării Domnului a fost inclusă în calendarul bisericesc în secolul al IV-lea. Iar în România, începând din anul 1920 (deci, e deja o tradiţie seculară), odată cu praznicul Înălţării Domnului, sunt omagiaţi eroii naţiunii. Această tradiţie este respectată şi de comunitatea română din actuala regiune Cernăuţi. În ţinutul nostru sunt mai multe biserici cu hramul Înălţarea Domnului. În mod deosebit şi mai amplu s-a desfăşurat el la Mănăstirea Înălţarea Domnului din Bănceni, spre care din satele noastre au pornit încă din ajun pelerinii – şiruri de oameni, luminaţi de credinţă. Un sobor de preoţi a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica Înălţarea Domnului din Horecea, suburbie a Cernăuţiului, unde răsună limba română. Iar în curtea Bisericii din Ciudei a fost oficiat un parastas întru veşnica pomenire a martirilor neamului – victime ale represiunii staliniste. La fel s-a procedat şi la Iordăneşti. Iar Societatea „Golgota” din Ucraina a organizat cinstirea creştinească a eroilor neamului românesc la monumentul comemorativ din cimitirul vechi al oraşului Cernăuţi. Aici sunt înmormântaţi 695 de ostaşi români, precum şi 400 de români paşnici din ţinut, capturaţi de copoii regimului totalitar stalinist şi exterminaţi în iunie 1941, înainte de retragerea din oraş a unităţilor Armatei Roşii.
(V. K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com