De la începutul anilor 90, când au fost deschise „arhivele Golgotei”, vorba poetului, şi până în prezent, în localităţile româneşti din regiunea Cernăuţi au fost ridicate circa 50 de monumente întru veşnica pomenire a jertfelor regimului totalitar sovietic. La aceasta şi-au adus din plin aportul membrii celor două societăţi ale românilor din ţinut cu un singur nume semnificativ –„Golgota”. Evident, cu susţinerea organelor puterii locale.
De la 28 iunie 1940 şi până la moartea „tătucului Stalin” au fost câteva valuri de deportări în masă, însă unul din punctele culminante a fost la 12-13 iunie 1941. În acea zi sute de gospodari cu membrii familiilor lor din comuna Mahala au fost ridicaţi pe timp de noapte şi duşi spre orizonturile răsăritene, îndepărtate şi reci. Vina lor a fost una – „dorul de libertate”, or, acest sentiment era în sângele lor, în modul lor de-a fi, complet străin regimului totalitar.
Locuitorii de astăzi din Mahala cinstesc creştineşte memoria jertfelor regimului stalinist. Sâmbăta aceasta, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la deportările în masă din 13 iunie 1941, pe teritoriul comunei a fost inaugurat monumentul „Dorul de libertate”, la care au fost prezenţi, în afară de conducerea comunei, Consulul General al României la Cernăuţi, Irina Loredana Stănculescu, membri activi ai Societăţii „Golgota” şi ai altor societăţi naţional-culturale româneşti. Monumentul a fost sfinţit de un sobor de preoţi, iar primarul satului, Ştefan Sainciuc, a înmânat diplome persoanelor care au contribuit la ridicarea monumentului. Printre aceştia se numără şi Petru Grior, fost arhivist, iar în prezent directorul Institutului de cercetări istorice şi culturale din Cernăuţi.
–Pentru prima dată la asemenea manifestări au fost prezentate pe panouri listele tuturor celor deportaţi. Până acum erau cunoscute numele a 602 locuitori din Mahala, care au fost deportaţi, iar institutul nostru, a descoperit în fondurile de arhivă numele a încă 250 de măhăleni, ridicaţi şi duşi în GULAG-uri, pe care le-a pus la dispoziţie Primăriei satului Mahala. Toate monumentele şi crucile, care sunt ridicate în satele noastre întru veşnica pomenire a acestor martiri, ca atare sunt simbolice, doar osemintele celor deportaţi au fost înmormântate în pământ străin. Numai la Complexul comemorativ din Cernăuţi îşi dorm somnul de veci 400 de români bucovineni, arestaţi după evenimentele de la Lunca şi Fântâna Albă din iarna şi primăvara anului 1941 şi exterminaţi în iunie acelaşi an, înainte de părăsirea de către autorităţile sovietice a Cernăuţiului, conchide Petru Grior.
Duminică, 13 iunie, activiştii Societăţii panucrainene „Golgota” au participat la acţiuni de comemorare a jertfelor deportărilor, desfăşurate la Herţa.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com