Anul 1394. Are loc Bătălia de la Rovine în urma căreia oastea munteană, condusă de Mircea cel Bătrân (domn al Munteniei 1386-1418), a înfrânt oştile turceşti invadatoare, conduse de sultanul Baiazid I. În privinţa datării, localizării şi deznodământului luptei de la Rovine, istoricii au păreri diverse deoarece izvoarele existente (cronici turceşti, sârbeşti şi bizantine) menţionează două date la care ar fi putut avea loc bătălia – 10 octombrie 1394 (pe baza cronicilor sârbeşti), respectiv, 17 mai 1395 (izvoare bizantine) şi două locaţii posibile: râul Argeş, respectiv, râul Jiu. Astfel, în 1876 istoricul ceh Konstantin Jireček propunea pentru bătălia de la Rovine data de 10 octombrie 1394 după o mențiune găsită în cronicile sârbești publicate de Pavel Jozef Šafárik în 1851. Cu un an mai târziu, marele istoric şi filolog român B.P. Haşdeu, observa că data morții unuia dintre vasalii lui Baiazid căzuți la Rovine, Constantin Dragaș, este pomenită într-un document contemporan, un ustav de la mânăstirea Hilandar, și astfel stabilea data bătăliei la 17 mai 1395. Observația lui Haşdeu a fost susținută de bizantinologul român Constantin Litzica în 1901, care pe baza unui alt document contemporan emis de mânăstirea Petra din Constantinopol confirma data morții lui Dragaș în primăvara lui 1395. Pe de altă parte, unii istorici (Şerban Papacostea, Neagu Djuvara) nu exclud posibilitatea existenţei a două bătălii diferite: una pe Argeş, la 10 octombrie 1394, alta pe Jiu, la 17 mai 1395. Izvoarele vorbesc despre o „rovină” (loc mlăştinos), toponim nelocalizat. Istoricii care plasează evenimentul undeva aproape de râul Argeş se bazează pe menţionarea denumirii „Arkâş”, sau „Arkaş” în surse turceşti şi pe faptul că cel mai apropiat drum de la Dunăre spre capitala ţării trecea peste acest râu. O localizare probabilă ar fi Ţuţuleşti (judeţul Argeş), pe Valea Gligănelului, unde există o pădure numită Rovina, un toponim „puţul lui Baiazid” şi tradiţii populare despre o bătălie cu turcii dată cu câteva zile înainte de sărbătoarea Sfânta Parascheva (14 octombrie). În privinţa deznodământului bătăliei, punctul de vedere tradiţional al istoriografiei româneşti, care susţinea că a fost o victorie categorică a românilor, pare contrazis de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor (înlocuirea lui Mircea cu Vlad, pe tronul ţării).
Anul 1636. Are loc Bătălia de la Salonta, dintre armata otomană şi armata Transilvaniei, condusă de către Principele Gheorghe Rákóczi I. Bătălia de la Salonta, a fost o confruntare militară, parte a Campaniei militare otomane, în Transilvania, prin care turcii doreau înlăturarea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648), de la conducerea Principatului Transilvaniei. După moartea Principelui Gabriel Bethelen (1613-1629), tronul Principatului Transilvaniei fusese ocupat de către Gheorghe Rákóczi I, dar fără consimţământul Înaltei Porţi şi a Imperiului Habsburgic. Gheorghe Rákóczi I a dobândit până la urmă sprijinul Împăratului Ferdinand de Habsburg (1619-1637), ceea ce l-a nemulţumit pe Sultan, care a decis în consecinţă înlocuirea lui cu Ştefan Bethlen şi trimite o oaste în Transilvania, spre al înscăuna pe acesta. Gheorghe Rákóczi I înfrânge armata otomană la Salonta, dar recunoaşte suzeranitatea otomană şi este lăsat să domnească în schimbul unui tribut anual de 40.000 de taleri.
Anul 1824. S-a născut la Sohodolul Branului, Transilvania, în Imperiul Austriac, Ioan Puşcariu, istoric şi scriitor, participant la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi apoi din Ţara Românească, unul dintre animatorii vieţii culturale a românilor transilvăneni, membru de onoare al Societăţii Academice Române şi membru titular al Academiei Române din 1900.
Anul 1914. A încetat din viaţă regele Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen, încoronat rege al României la data de 10 mai 1881, unul dintre principalii făuritori ai Statului Român independent.
Anul 1918. Ştefan Ciobanu şi Ion Inculeţ, ctitori ai Unirii Basarabiei cu România, sunt aleşi membri titulari ai Academiei Române.
Anul 1943. A murit la Orsk, Rusia, istoricul Sever I. Zotta, membru corespondent al Academiei Române din 1919. Sever I. Zotta s-a născut la 14/27 aprilie 1874, satul Chisălău, fostul județ Cernăuți. A întemeiat cea dintâi publicație de specialitate „Arhiva genealogică” (apărută în 1912 – 1913). A trăit în Iași până în 1934, fiind între anii 1912 – 1934 șeful Arhivelor Statului Iași. În 1921 a înfiinţat, împreună cu Gh. Ghibănescu, la Iaşi, Societatea de Istorie şi Filologie şi a publicat studii de genealogie, studii referitoare la trecutul mănăstirii Golia. În 1941 a fost deportat de ocupanţii sovietici în Ural și a murit 2 ani mai târziu în urma condiţiilor barbare de detenţie. Institutul Român de Genealogie și Heraldică îi poartă numele, onorând contribuția sa la dezvoltarea acestor ramuri ale științei istorice în România.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com