Anul 1672. S-a născut eminentul activist politic şi militar, hatmanul Ucrainei, Pylyp Orlyk, coautorul Constituţiei Oastei Zaporojene. Pylyp Orlyk (1672-1742) a învăţat mai întâi la Colegiul iezuit din Vilnus, apoi la Academia Movileană din Kiev. Din anul 1707 a fost pisar general al oastei Zaporojene, iar după înfrângerea în Bătălia de la Poltava din 1709 şi moartea hatmanului Ivan Mazepa, a fost ales hatman. A murit în străinătate, la Paris în 1742.
Anul 1818. Domnitorul fanariot al Ţării Româneşti, Ioan Gheorghe Caragea, părăseşte domnia, fugind din țară. Principele Ioan Gheorghe Caradja, (1754-1844), cunoscut în bibliografia în limba română și drept Ioan Gheorghe Caragea, a domnit in Tara Româneasca intre anii 1812-1818.
A devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele (Legiuirea Caragea), pentru politicile sale fiscale excesive dar și pentru măsurile efective luate împotriva unei mari epidemii de ciuma bubonica, izbucnita în anul 1813, la un an de la urcarea sa pe tron (Ciuma lui Caragea). Cât timp s-a aflat pe tronul Țării Românești, Caradja a reușit să strângă o avere uriașă, prin acumularea taxelor de la țărani și breslele meșteșugărești, vânzarea a 4.762 de titluri boiereşti (pentru care a obținut aproximativ 20 de milioane de piaștri) şi din concesionarea minelor și vămilor. Astfel, veniturile domnului au crescut de la aproximativ 1,5 milioane, la peste 3,7 milioane lei-aur. Temându-se de o intervenție a turcilor, Caradja a fugit din țară. A donat mari sume de bani mișcării naționale grecești Filiki Eteria, cât și terenuri orașului Atena, unde și-a petrecut restul vieții, trăind din averea acumulată în Valahia.
Anul 1863. Guvernul condus de Nicolae Kretzulescu demisionează. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl însărcinează pe Mihail Kogălniceanu cu formarea noului guvern.
Anul 1866. Poarta Otomană a emis firmanul de învestitură a lui Carol (de Hohenzollern-Sigmaringen) ca principe al Principatelor Unite, cu titlu ereditar, prin care recunoştea, implicit, perpetuitatea unirii celor două Ţări Române.
Anul 1913. S-a născut în localitatea Defiance, Ohio, Statele Unite, poeta, traducătoarea şi prozatoarea Eugenia Adams-Mureşanu. Născută din părinţi români, emigraţi în America, al şaptelea copil din cei zece ai Paraschivei şi ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ţinuturile de obârşie de la Ocna Sibiului, profesând ca învăţătoare. A făcut studii de teologie la Sibiu (1947) şi a urmat la Cluj cursurile Facultăţii de Filologie (1949). Debutează cu proză pentru copii şi cu traduceri în 1993 la publicaţia „Satul şi şcoala”, ulterior semnând sporadic în mai multe periodice.
Arestată în anul 1950 este eliberată în 1952 şi din nou arestată între 1958 şi 1960. Părăseşte România după 1970 şi se stabileşte în SUA. În exil colaborează la „Revista scriitorilor români”.
Cea mai importantă scriere a sa este „Cântarea Psalmilor”, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia şi o introducere de Aureliu Răuţă. Este, aşa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual şi într-o versificaţie de sorginte folclorică. Între lucrările sale se remarca de asemenea „Învierea fariseului Eleazar” şi “Assault on Eden”.
Anul 1929. În localitatea Oituz din judeţul Bacău s-a născut Olga Tudorache, o celebritate în lumea teatrului şi filmului românesc. A absolvit, în 1951, Institutul de Teatru şi a activat neîntrerupt pe scenele teatrului bucureştean, radiofonic şi în film. Din 1976 Olga Tudorache este conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. Din 1990 este profesor, iar în anul 2000 s-a retras din învăţământ.
S-a produs în filemele „Tudor”, „Răzbunarea haiducilor”, „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Prea cald pentru luna mai”, „Tusea şi junghiul”, „Doi haiduci şi o crâşmăriţă”, „O vară de neuitat”, „Femeia visurilor”. Având un talent imens şi inconfundabil a obţinut pentru interpretările sale numeroase premii şi distincţii.
La 11 octombrie, la iniţiativa ONU, în lume, începând cu anul 2012, este marcată Ziua internaţională a fetelor. Scopul acestei sărbători constă în atragerea atenţiei opiniei publice asupra problemelor sociale ale fetelor. În prezent pe planetă sunt circa un miliard de fete. Potrivit datelor ONU, fiecare a patra fată, în vârstă de la 15 până la 19 ani, nu are loc de lucru, studii şi pregătire profesională.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com