La 24 decembrie, potrivit calendarului evanghelic şi romano-catolic, este ziua lui Adam şi Eva.
Adam şi Eva au fost, potrivit religiilor avraamice – iudaismul, creştinismul şi islamul, primii oameni şi părinţi ai omenirii. Facerea lor este descrisă în Biblia creştină şi în cea ebraică. Conform lor, în urma păcatului și neascultării lui Dumnezeu, Adam și Eva sunt izgoniți din Grădina Raiului (Eden). În Biblie scrie de două ori că „Dumnezeu a creat omul și femeia după chipul și asemănarea Sa”. Din modul de prezentare biblic reiese ca Adam a fost creat întâi, iar Eva, mai târziu, dintr-o coastă a lui Adam. Numele de Adam, așa cum apare în Biblie: „Domnul Dumnezeu a plămădit pe om/Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut omul/Adam ființă vie”, provine de la „țărână», „pământ» (în ebraică adama). Numele de „adam” este folosit în Biblie pentru om în general și ca nume colectiv pentru tot neamul omenesc.
Adam se simțea singur, iar Dumnezeu l-a adormit, creând o femeie, pe care o chema Eva.
„Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii» (Gen 3, 20). Numele de Eva (în ebraică Hava) înseamnă „cea vie”.
Primele trei capitole din Cartea Genezei au, din punct de vedere analitic-literar, diferite surse și au fost redactate relativ târziu. Totuși, ele sunt plasate la începutul Bibliei, pentru că exprimă, potrivit concepției teologice, adevăruri fundamentale despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii.
Adam și Eva (protopărinții) au păcătuit în paradis, încălcând porunca Divină. Urmările păcatului strămoșesc sunt pierderea harului sfințitor și atragerea asupra lor a mâniei lui Dumnezeu. Conform teologiei creștine, Adam și Eva au ajuns pradă domniei diavolului, spre deosebire de iudaism, care nu acordă mare pondere sfințitor și diavolului. Apoi, păcatul lui Adam a trecut asupra tuturor urmașilor lui, asupra tuturor oamenilor, nu prin imitare, ci în mod ereditar.
Rămâne echivocă problema fructului „pomului cunoașterii binelui și răului”, care nu a fost specificat în Biblie. În contradicție cu varianta mărului, acceptată unanim în creștinismul european, este mai plauzibil că Adam și Eva nu au mâncat un măr, fiindcă atunci nu creșteau mere în Orient, ci alt fruct, posibil smochine.
Conform catehismului bisericilor creștine, Iisus Hristos este „Noul Adam», inaugurând noua creație: „Primul om ieșit din pământ este pământesc, însă cel de-al doilea om vine din cer” (1 Cor 15, 47). „Noua naștere” inaugurată de Hristos este viața dumnezeiască dată celor care cred în Hristos. La Botezul lui Iisus, „s-au deschis cerurile” (Mt 3, 16), pe care le închisese păcatul lui Adam.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com