La 14 ianuarie 1527 a murit Ştefan al IV-lea, domnitorul Moldovei, intrat în istorie sub numele de Ştefan cel Tânăr, sau Ştefăniţă Vodă. A fost fiul domnului Bogdan al III-lea și nepotul lui Ştefan cel Mare. El s-a născut în 1506 la Hotin, a fost domn al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă Vodă, fire nestăpânită, i-a decapitat pe „povăţuitorul” său marele boier Luca Arbore și pe fiii săi. Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au început să părăsească Moldova adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție. Ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată. A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță urma să se căsătorească cu Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab. Însă cu aceasta se însurase Radu de la Afumați în ianuarie 1526. Lui Ștefăniță îi rămânea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care el n-o voia şi a năvălit în Valahia(1526), „băgând spaima în munteni”, după care au urmat încă două bătălii moldo-valahe. Până la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu Stana. Întors bolnav dintr-o expediție împotriva Valahiei, în 1527 Ştefăniţă Vodă moare la Hotin. Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia.
În ziua de 14 ianuarie 1557 apare la Braşov „Octoihul” în limba slavonă, prima carte tipărită de Diaconul Coresi, care va desfăşura până la 1583, o bogată activitate de tipărire de cărţi în limba română. Coresi (cunoscut și ca Diaconul Coresi) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare.
La 14 ianuarie 1918, în Republica Democrată Moldovenească, Daniel Ciugureanu formează un nou guvern, devenind, până la 27 martie (ziua unirii), ultimul prim-ministru al republicii. Sovietele au început sa înfiinţeze în Basarabia grupe de terorişti, cu scopul de a destabiliza situaţia. Daniel Ciugureanu s-a născut la 9 decembrie 1885 in localitate Şirăuţi, judeţul Hotin. A fost medic basarabean, politician, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru în patru guverne ale României Mari, s-a afirmat ca luptător de frunte pentru emanciparea românilor basarabeni şi ca unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în unirea Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu in lupta pentru Unire din Transilvania. A decedat la 19 mai 1950 în închisoarea comunista de la Sighet.
La 14 ianuarie 1933 s-a născut actriţa de film, artista poporului din Ucraina, Natalia Naum. La vârsta de nouă ani ea a rămas orfană – părinţii şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. A fost educată la o şcoală-internat. Natalia Naum a lucrat la o fabrică de confecţii şi frecventa un cerc dramatic. În anul 1950 a fost trimisă la Teatrul Muzical-Dramatic „O. Kobyleanska” din Cernăuţi ca să coase rampa. Aici a debutat şi pe scenă în spectacole. La Cernăuţi a lucrat până în anul 1953. La vârsta de 20 de ani i s-a încredinţat un rol în filmul „Pământul”, după care a fost înmatriculată la Institutul teatral „I. Karpenko-Karyi” din Kiev. Natalia Naum este laureată a Premiului de stat al Ucrainei „O. Dovjenko”. S-a produs în circa 40 de filme, cele mai renumite fiind „După doi iepuri”, „Oleksa Dovbuş”, „Visul”, „Pământul”, „Pasărea albă cu semn negru”, „Suflet de piatră”. A decedat la 6 martie 2004.
La 14 ianuarie pe stil vechi este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare (330-379). Este considerat un mare Sfânt Părinte al Bisericii Răsăritene, arhiepiscop al Cezareei Capadociei, teolog și autor de scrieri ascetice. Este unul dintre Sfinţii Trei Ierarhi, împreună cu Ioan Gură de Aur şi Grigorie Teologul. Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinți binecredincioși și înstăriți, Vasilie și Emilia. Tatăl său era un luminat dascăl în cetate. Iubitor de învățătură și înzestrat pentru carte, Sfântul Vasile și-a îmbogățit mintea cercetând, rând pe rând, școlile din Cezareea, apoi din Constantinopol, mergând până la Atena, la cea mai înaltă școală din timpul său, unde a întâlnit pe Sfântul Grigorie Teologul, cu care a legat o strânsă și sfântă prietenie. A studiat logica, matematica, gramatica, științele naturii, retorica, filosofia și medicina. La Atena, împreună cu Sfântul Grigorie, a întemeiat prima grupare de studenți creștini. Această grupare a fost combătută puternic de păgâni. A intrat în monahism, apoi a fost hirotonit preot.
A fost ales Arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică, atunci când ereticii lui Arie și Macedonie izbutiseră să aibă de partea lor pe însuși împăratul Valens. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul și cuvântul, pentru apărarea dogmei Sfintei Treimi. De aceea și-a atras mânia împăratului și a suferit multe prigoniri din partea lui. Lucrarea sa teologică și spirituală a fost continuată de fratele său mai mic, Sfântul Grigorie de Nyssa. Sfântul Vasile cel Mare a orânduit viața monahală și a întemeiat, pe lângă Biserică, azile și spitale, în ajutorul celor săraci și neputincioși, îndemnând pe cei înstăriți să folosească averile lor, ajutând pe cei lipsiți.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com