(172 de ani de la nașterea poetului nepereche al neamului – Mihai Eminescu)
Printre colinde, urături, urări și felicitări, legate de multele și frumoasele sărbători de iarnă, vine ziua când îl sărbătorim pe Marele Eminescu.
Toți știu că Eminescu de asemenea a scris și colinde. Chiar zilele acestea mergând cu grupul de colindători din Cupca pe la mănăstirile din Bucovina, am găsit la mănăstirea Bănceni o cărticică mică intitulată „Poezia creștină românească”, unde sunt și colindele scrise de Poet. Începem cu ele.
Să vie Păstorii
Colinde, colinde,
Sosiră colindele
Luminile-ntinde
Și toate aprinde-le,
Hristos muritorii
În fașe împăture,
Să vie păstorii
Și magii alăture.
Și lui I se închină
Cu floarea cuvintelor,
C-aduce lumină
În noaptea colindelor.
Rugăciune
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire
Și dreapta ta-ncercată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată,
Și pururea Fecioară Marie!
Noi cei din mila Sfântului
Umbră facem Pământului
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor!
Ascult-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică Preacurată,
Și Pururea Fecioară Marie!
Desigur că mai sunt și alte variante ale colindelor Poetului, dar le-am găsit, în volumul dat, pe cele două anume.
Tot zilele acestea, tânăra mea consăteană, Iulia Gheorghian, mi-a înmânat câteva poezii, printre care una este dedicată lui Eminescu.
Lui Eminescu
Mi-e dor de tine frate,
Mihai preaminunat,
Dar încă ne desparte
Un drum ce n-am călcat.
Eu cred, iubite frate,
Că ești la Dumnezeu,
Și ai un loc aparte
În Paradisul Său.
Acolo tu te bucuri
De rodul ce-ai adus,
Dar pentru țară suferi
De acolo de Sus.
Ai vrea s-o vezi frumoasă,
Scăldată de lumină,
De Domnul mult-iubită
Și-a cerului Regină.
Desigur că, scriind și vorbind despre Eminescu, nu putem să nu-i dedic și eu o poezie. Am scris-o cu mai mulți ani în urmă. Este publicată în cărțile mele, a fost publicată în ziare și reviste. De asemenea mă mândresc că în biblioteca și în colecția mea personală am zeci de cărți de și despre Mihai Eminescu, multe reviste, sute de ziare în care este ceva dedicat Luceafărului poeziei noastre, mai multe portrete de ale sale. Le păstrez pe toate cu mare drag și sfințenie. Întotdeauna totul ce a fost legat de numele lui Eminescu, m-a preocupat și m-a interesat.
Cititorii mai țin minte probabil, dacă nu, atunci le readuc în memorie faptul că în vara anului trecut am avut fericirea, aflându-ne la Simpozionul de la București dedicat lui Ilie Motrescu, să vizităm cimitirul Bellu din capitala țării, unde se află mormântul Marelui Poet al neamului. Tot în vara trecută, am avut ocazia să fiu și la cimitirul din Cernăuți, unde am revăzut mormântul iubitului său dascăl Aron Pumnul, pe care tot l-am omagiat în aceste zile.
La Cernăuți, orașul adolescenței lui Eminescu, avem monumentul tânărului Poet. Aproape toate manifestările noastre de suflet le începem aici, luându-ne parcă, binecuvântare de la cel ai cărui pași au străbătut vechea urbe de pe Prut.
Ori de câte ori revenim la minunata mănăstire Putna, ne oprim mai întâi în fața bustului lui Eminescu, pe urmă ne închinăm la mormântul Marelui Voievod Ștefan. Aici ei parcă se întâlnesc ca să nu se despartă niciodată, cei mai mari bărbați pe care i-a avut neamul nostru.
Eminescu este cartea noastră de vizită pe meleagurile lumii și pe ogorul literaturii universale. De acea pe tot parcursul lunii ianuarie, prin școli, biblioteci, cămine culturale, saloane literare, au loc expoziții de carte, întâlniri cu eminescologi, recitaluri poetice, întruniri literare, de și despre Eminescu. Acum la cei 172 de ani de la nașterea Poetului să ne amintim cu pioșenie de El, să-i citim poeziile, să-i păstrăm memoria care este Izvorul viu al literaturii române.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com