La 6 septembrie 1522, „Victoria”, singura navă rămasă din expediţia lui Magellan, se întoarce în Spania, devenind prima care a efectuat o expediţie în jurul lumii. La 10 august 1519 cele cinci corăbii care au compus flota expediției: Trinidad (110 tone, 55 marinari), San Antonio (120 tone, 60 marinari) , Concepción (90 tone, 45 marinari), Victoria (85 tone, 42 marinari), Santiago (75 tone, 32 marinari) au părăsit orașul Sevilla navigând pe fluviul Guadalquivir până în San Lucar de Barrameda unde au staționat mai mult de 5 săptămâni, timp în care s-a făcut ultima revizie și aprovizionarea completă. La 20 septembrie 1519 flota s-a desprins de țărm și a început călătoria. În timpul trecerii peste ocean, Magellan a elaborat un sistem de semnalizare atât de bun încât nici o corabie din flota sa nu s-a rătăcit, deși erau total diferite. Neînțelegerile cu căpitanii spanioli au apărut la scurt timp. Pretențiilor lui Cartagena cu privire la schimbarea itinerariului, Magellan a răspuns: „Datoria domniei voastre este să urmați ziua steagul meu, iar noaptea felinarul din pupa corăbiei mele”.
La 6 septembrie 1817, la Iaşi s-a născut Mihail Kogălniceanu, om politic de orientare liberală, avocat, istoric şi publicist român, care a activat şi în funcţia de prim-ministru al României şi în cele de ministru de externe şi ministru de interne.
Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste contribuind activ în lupta pentru Unirea Principatelor Româneşti. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale, situându-se pe curentul moderat al liberalismului. Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prinţului Mihail Sturdza, concomitent ocupând şi funcția de director al Teatrului Naţional din Iaşi. A publicat mai multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica. În acea perioadă Mihail Kogălniceanu editează revista „Dacia literară” şi este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi. Mihail Kogălniceanu este considerat unul dintre ideologii Revoluţiei din 1848 din Moldova, fiind autorul periţiei „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, pe care a scris-o la Cernăuţi, fiind în pribegie. În „Dorinţele partidei naţionale din Moldova», Mihail Kogălniceanu propunea Unirea Moldovei cu Muntenia, „o Unire care este dictată atât de vederat prin aceeaşi origine, limbă, obiceiuri şi interese”. Pe lângă toate aceste radicale instituţii, „singurele cari ne pot regenera Patria, apoi partida naţională”, mai propune una, ca cunună tuturor, „ca cheia boltei, fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional; aceasta este Unirea Moldovei cu Ţara Românească, Unire dorită de veacuri de toţi românii cei mai însemnaţi ai amânduror Principatelor, o Unire pe care, după spiritul timpurilor, cu armele în mână au vroit să o săvârşească Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, carele şi ajunsese a se intitula: Cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti, al Moldovei şi al Ardealului».
După Războiul Crimeii prințul Grigore Alexandru Ghica l-a însărcinat pe Mihail Kogălniceanu cu elaborarea unui pachet de legi pentru abolirea robiei romilor. Împreună cu Vasile Alecsandri, el a editat revista unionistă „Steaua Dunării”, a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc și l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul său pe tot parcursul vieții, la tron. Eforturile sale pentru reforma agrară au dus la o moţiune de cenzură, care a declanșat o criză politică, culminând cu lovitura de stat din mai 1864, provocată de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Mihail Kogălniceanu a demisionat în 1865, în urma conflictelor cu domnitorul. Mai târziu el a pus bazele Partidului Naţional Liberal, dar înainte de asta, a jucat un rol important în decizia României de a participa la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, război care a dus la recunoașterea independenței României.
În ultimii ani de viață Mihail Kogălniceanu a fost o figură politică proeminentă, președinte al Academiei Române și reprezentant al României în relațiile cu Franţa. Mihail Kogălniceanu a decedat la Paris pe data de 20 iunie 1891. A fost înmormântat la Cimitirul «Eternitatea» din Iaşi.
La 6 septembrie 1819 s-a născut scriitorul Nicolae Filimon. Opera sa „Ciocoii vechi şi noi” a marcat un moment decisiv în evoluţia romanului românesc. Nicolae Filimon (1819-1865) prozator român, faimos pentru că l-a creat pe Dinu Păturică, eroul primului roman realist românesc. A fost, de asemenea, autor de nuvele romantice și realist-satirice și primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre și prin Occident, în Ungaria, Austria şi Italia. Cea mai importantă operă a sa este romanul „Ciocoii vechi şi noi”, apărută în 1863, o frescă a societății românești la începutul secolului al XIX-lea.
În ziua de 6 septembrie a anului 1946 marele compozitor George Enescu și soția sa, Maria Cantacuzino, părăsesc definitiv România ocupata de sovietici.
La 6 septembrie 2007 a încetat din viaţă celebrul tenor italian Luciano Pavarotti. Tenorul s-a născut la Modena, în nordul Italiei, la 12 octombrie 1935. Luciano Pavarotti a fost unul dintre cei mai mari tenori ai secolului XX, o adevărată Legendă a muzicii de operă şi singurul cântăreț de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com