Cineva a spus că viaţa noastră a fost împărţită în două perioade: până la 24 februarie şi după 24 februarie. Este un hotar între pace şi război. De fapt, în Ucraina războiul durează din aprilie 2014. Şi iată, pe parcursul a opt ani, unul şi acelaşi agresor caută să ne atragă în lumea rusă, iar la 24 februarie 2022 a invadat Ucraina, numind acest război la scară largă „operaţiune specială”. Kremlinul speculează cu aceste noţiuni pentru a evita serioase consecinţe la nivelul ONU. Pentru un stat membru al ONU şi membru permanent al Consiliului de Securitate, declanşarea unui război împotriva altei ţări poate avea urmări nedorite.
Războiul aduce distrugeri şi seamănă moarte. Statisticele belice din Ucraina sunt îngrozitoare. Cotropitorii, încălcând orice reguli şi convenţii internaţionale, lovesc cu cruzime în populaţia paşnică, în infrastructura civilă. Întreaga lume condamnă crimele de război ale Rusiei şi tot întreaga lume este încântată de eroismul şi bărbăţia, de iscusinţa şi rezistenţa apărătorilor ucraineni. Linia frontului se întinde pe o lungime de circa 1200 kilometri şi veştile triste despre ostaşii ucraineni, care şi-au dat viaţa pentru libertatea şi independenţa ţării sosesc aproape zilnic în fiecare regiune. Nu ocolesc ele nici regiunea Cernăuţi. În şapte luni de război şi-au pus viaţa pe altarul Victoriei circa 200 de copământeni de-ai noştri, printre ei fiind şi etnici români.
Pasărea neagră a războiului a poposit în satul Marşinţi, odată cu sosirea păsărilor călătoare. Ea a făcut să îngenuncheze întregul sat, la aducerea sicriului cu corpul neînsufleţit al lui Alexei Arsenii.
– Tânărul nostru consătean, în vârstă de 22 de ani, a căzut în lupte în regiunea Kiev, povesteşte starostele de Marşinţi, Gheorghe Nichitovici. El era în armată pe bază de contract. A stat şi în tranşeele din Donbas, înainte de începerea invaziei la scară largă. Deci, ca militar avea experienţă de luptă, dar glontele inamicului a fost necruţător.
Vestea despre moartea fiului a ajuns ca fulgerul şi la mama lui, Raisa, în Italia. Ea s-a întors imediat acasă ca să-şi ia rămas bun de la fiul, pe care dorea atât de mult să-l vadă mire.
– Alexei şi sora sa Nadejda au crescut fără tată. Tatăl a părăsit familia mai demult, iar mama a fost nevoită să plece în Italia pentru a-şi ajuta copiii, continuă domnul Gheorghe Nichitovici. După înmormântarea fiului ea a plecat din nou în Italia. La casa părintească a rămas sora Nadejda, care s-a căsătorit. O ajutăm, o susţinem, fiind conştienţi de faptul că fratele ei, Alexei, şi-a dat viaţa pentru binele nostru, al tuturora. Ne doare sufletul când ne gândim că a plecat din viaţa aceasta atât de tânăr, dar, probabil, aşa i-a fost soarta. Îi cinstim memoria creştineşte şi vom numi o nouă stradă din Marşinţi în cinstea Eroului nostru, Alexei Arsenii.
Nu i-a fost dat lui Alexei Arsenii să poarte în piept floarea de mire, să aibă familia sa, să crească şi să educe urmaşi. A plecat la ceruri ca ostaş chemat de Dumnezeu. Acum şi în veci va avea parte doar de florile recunoştinţei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com