La 7 octombrie 1857, la şedinţa Adunării ad-hoc a Moldovei, Mihail Kogălniceanu a prezentat Proiectul de rezoluție care cuprindea „dorințele fundamentale” ale românilor moldoveni, arătând că „dorința cea mai mare” este Unirea Principatelor într-un singur stat.
Dacă în Valahia majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.)., care doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București.
Noile alegeri, organizate la 22 septembrie 1857, au adus victoria zdrobitoare a unioniştilor în Divanul ad-hoc al Moldovei (din cei 85 de deputaţi, numai doi s-au pronunţat împotriva unirii).
Adunarea sau Divanul ad-hoc al Moldovei a fost format dintr-un număr de 85 de deputați, aleși în cinci colegii: cler, mari proprietari, mici proprietari, reprezentanți ai orașelor și reprezentanți ai satelor. Componența divanului era următoarea: 8 reprezentanți ai clerului, 28 de reprezentanți ai marilor proprietari, 14 reprezentanți ai micilor proprietari, 15 reprezentanți ai populației rurale și 20 reprezentanți ai populației urbane.
În Proiectul de rezoluţie, prezentat Adunării din 7 octombrie 1857 de la Iaşi de către Mihail Kogălniceanu, se sublinia că „dorinţa cea mai mare, cea mai generală, acea hotărâtă de toate generaţiile trecute, acea care este sufletul generaţiei actuale, acea care, împlinită, va fi fericirea generaţiilor viitoare, este unirea principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită şi neapărată, pentru ca în Moldova şi Valahia suntem acelaşi popor, omogen, identic, ca nici unul altul, pentru că avem acelaşi început, acelaşi nume, aceeaşi limbă, aceeaşi religie, aceeaşi istorie, aceeaşi civilizaţie, aceeaşi instituţii, aceleaşi legi şi obiceiuri, acelaşi temeiuri şi aceleaşi speranţe, aceleaşi trebuinţe, aceeaşi hotare de păzit, aceleaşi dureri de trecut, acelaşi viitor asigurat şi în sfârşit, aceeaşi misie de îndeplinit“.
În ziua următoare, 8 octombrie 1857, a avut loc şedinţa Divanului ad-hoc al Valahiei. Prin documentele aprobate de aceste adunări, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.
La 7 octombrie 1885, la Copenhaga s-a născut Niels Henrik David Bohr, fizician danez de origine evreiască, care a avut contribuții esențiale la înțelegerea structurii atomice şi a mecanicii cuantice. Autor al modelului atomic, care îi poartă numele, Niels Bohr (1885-1962) a fost profesor de fizică și directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. A adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice și s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară. Pentru contribuțiile sale fundamentale la dezvoltarea înțelegerii structurii materiei, Bohr a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1922.
În ziua de 7 octombrie a anului 1988 a murit filosoful francez de origine română Ştefan Lupaşcu. S-a născut la 11 august 1900 în Bucureşti. Provine dintr-o familie de boieri moldoveni, tatăl său fiind politician și avocat. În 1916 ajunge în Franţa, unde va trăi până la sfârșitul zilelor sale. În 1920 își susține bacalaureatul. Între anii 1924-1927 studiază filosofia, biologia și fizica la Sorbona. În 1926 publică la Paris primul și singurul său volum de poezii. În 1935 publică prima sa opera filosofică, teza de doctorat, susținută la Sorbona. În 1940 publică în România lucrarea filozofică „Experiența microfizică și gândirea umană”. În 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ştefan Lupaşcu încearcă, fără succes, să îl scoată pe prietenul său, poetul Benjamin Fondane, din lagărul de concentrare de la Drancy. Poetul este însă deportat la Auschwitz, unde va muri executat în camera de gazare. După război, în 1946, Ștefan Lupașcu este numit cercetător la Centrul naţional de cercetări ştiinţifice.
La 7 octombrie 2008 a încetat din viață în localitatea Del Mar, SUA, savantul român Gheorghe Emil Palade ( născut la 19 noiembrie 1912, Iași), fost membru al Academiei de Știinţe a SUA. Medicul și omul de știință american a fost un specialist de frunte în domeniul biologiei celulare și laureat în 1974 al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com