În ziua de 17 octombrie a anului 537 î.e.n. regele perşilor, Cyrus cel Mare, îi eliberează din captivitate pe evreii din Babilon, după exilul în care aceştia se aflau de aproape 70 de ani, şi le permite acestora să se întoarcă în ţara lor şi să îşi reconstruiască Templul din Ierusalim. Exilul babilonian a fost perioada din istoria evreilor în care evreii din vechiul regat al lui Iuda au fost robi în Babilon. În conformitate cu Biblia ebraică, au existat trei deportări de evrei în Babilon: în anii 597, 587 şi 582 î.e.n.
Exilul forțat s-a încheiat în anul 539 î.e.n., după căderea Babilonului în fața regelui persan Cirus cel Mare, care a dat permisiunea evreilor să se întoarcă în provincia Yehud și să-și reconstruiască Templul, dar cei mai mulți evrei au ales să rămână în Babilon. Captivitatea, întoarcerea ulterioară în Țara lui Israel și reconstruirea celui de-al Doilea Templu din Ierusalim sunt considerate evenimente importante în istoria și cultura evreilor, evenimente care au avut un impact de anvergură privind dezvoltarea iudaismului.
La 17 octombrie 1744 a murit Giuseppe Guarneri, unul dintre cei mai faimoşi meşteri italieni de viori ai vremii. Giuseppe Guarneri del Gesu (1698-1742) este singurul lutier a cărui instrumente rivalizează cu cele ale mult mai celebrului Antonio Stradivari. Una dintre viorile construite de el i-a aparţinut lui Paganini şi se află expusă în Sala Rossa a Palatului Municipal din Genova.
La 17 octombrie 1849 a încetat din viaţă compozitorul polonez Frederic Chopin. Frédéric François Chopin (1810-1849) a fost reprezentantul romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru pian. Unul dintre ucenicii lui Chopin a fost bucovineanul Carol Miculi, care a avut grijă să editeze operele genialului său profesor.
La 17 octombrie 1873 s-a născut ilustrul matematician român, Gheorghe Ţiţeica. Despre Gheorghe Ţiţeica s-a scris în decursul vremii mult. A fost matematician şi pedagog român, profesor la Universitatea şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia, un nume ce va rămâne peste veacuri în analele matematicii româneşti. El s-a născut la 17 octombrie 1873 la Drobeta Turnu-Severin. Elev eminent, cu reale înclinaţii spre ştiinţele exacte, Gheorghe Ţiţeica a fost repede remarcat de dascălii săi, atât de cei de la liceul din Craiova, cât şi de cei de la Universitatea din Bucureşti, unde a fost sfătuit să urmeze un doctorat la Paris. Acolo, alături de savanţi ai vremii, l-a avut profesor şi pe Jean Gaston Darboux, care i-a deschis pasiunea către geometrie, în special către geometria diferenţială, pasiunea care l-a urmat întreaga viaţă.
Gheorghe Ţiţeica este un monument, un întemeietor de şcoală matematică românească. Istoria matematicii îi recunoaşte meritele în domeniul geometriei proiective, al trigonometriei sferice, precum şi a altor discipline care ţin de matematică. Vicepreşedinte al Academiei Române, secretar, al aceleaşi instituţii, profesor al Universităţii Mariland din Statele Unite, o personalitate de excepţie a matematicii româneşti şi universale. Gheorghe Ţiţeica este unul dintre organizatorii congresului de matematică, desfăşurat în 1932 la Drobeta Turnu Severin, oraş, care a devenit în acel an o adevărată capitală a matematicii. Alături de 140 de matematicieni români, la congres au participat şi 40 de matematicieni străini din Franţa, Belgia, Polonia, Bulgaria şi Iugoslavia. Lucrările congresului s-au desfăşurat pe un vas care efectua o croazieră pe Dunăre, permiţând invitaţilor să vadă frumuseţea sălbatică a Dunării la Cazane. Gheorghe Ţiţeica a prezentat la acest congres două lucrări: una referitoare la reţelele patratice, curbele care-i poartă numele, iar cealaltă care ţine mai mult de filosofie „Intuiţia Bergsoniană şi matematica”.
Gheorghe Ţiţeica a fost un profesor de excepţie care a scris multe cărţi de referinţă în geometrie. A înţeles de la mentorul său, Constantin Gogu, preşedinte al „Societăţii amicii ştiinţei“, că menirea unui profesor este să răspândească ştiinţa printre tineri. Anume cu acest scop Gheorghe Ţiţeica devine unul dintre fondatorii revistei „Natura“ (1905). A publicat aici multe articole de cultură generală, articole despre Arhimede, Galilei, dar şi despre profesorii săi din facultate. Prodigioasa activitate a acestui ilustru matematician cuprinde circa 300 de lucrări matematice sau de popularizare a ştiinţei. Colegii lui afirmau că Gheorghe Țițeica pentru România este „geometrul numărul unu”. Acesta a plecat în necuprinsa veşnicie în anul 1939.
La 17 octombrie 1933 savantul german de origine evreiască Albert Einstein ajunge în SUA, refugiindu-se din Germania nazistă. Albert Einstein (1879-1955) a fost apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. Albert Einstein a fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.
La 17 octombrie 1936 s-a născut poetul ucrainean şaizecist Ivan Draci, considerat clasic în timpul vieţii. Ivan Draci (1936-2018) s-a afirmat şi ca traducător, autor de scenarii cinematografice, dramaturg şi activist politic. I s-a decernat Premiul Naţional „T. Şevcenko” şi i s-a acordat titlul de Erou al Ucrainei. Ivan Draci a semnat prefaţa la volumul bilingv ucraineano-român „Cobzarul” de Taras Şevcenko, editat la Cernăuţi. Traducerea în română a creaţiilor şevcenkiene aparţine poetului şi traducătorului din Suceava, Ion Cozmei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com