În ziua de 24 octombrie a anului 51 s-a născut împăratul roman, Titus Flavius Domitianus. A fost victorios în campania întreprinsă la Rin în anul 83, împotriva tribului germanic al chatilor, adoptând titlul de Germanicus. O invazie a dacilor și a aliaților lor în Moesia, soldată cu moartea guvernatorului, îl obligă în anul 86 să intervină personal pe frontul de la Dunăre. Moesia este împărțită acum în două provincii: Moesia Inferior (în a cărui componență intră și Dobrogea) și Moesia Superior. Campania inițiată în 87 la nordul Dunării împotriva lui Decebal s-a încheiat cu o înfrângere, iar în anul 88, ofensiva romană marchează o victorie la Tapae și duce la încheierea unei păci de compromis cu Dacia în anul 89. La 18 septembrie 96, Domițian, ultimul dintre Flavi, cade victimă unei conjurații de palat, organizată de comandantul gărzii palatului și de soția sa, Domitia Longina.
La 24 octombrie 1882 s-a născut compozitorul maghiar Imre Kalman, cunoscut pentru operetele „Silvia” (1915), „Contesa Mariţa” (1924) şi „Vioreaua din Montmartre” (1930). Asemenea compatriotului său Franz Lehár, Imre Kálmán (1882-1953) a fost unul dintre arhitecții a ceea ce avea să fie denumită perioada de argint a operetei vieneze din primul sfert al veacului trecut. Kálmán a adus un suflu proaspăt în muzică, a acordat mereu o mare importanță libretelor și și-a instrumentat mereu personal lucrările. Principala lui contribuție în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică. Richard Specht scria în presa vieneză: „Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de fiecare dată își atinge ținta.
La 24 octombrie 1894 a încetat din viaţă pictorul român clasic Gheorghe Tăttărescu. Gheorghe Tăttărescu (1820-1894) este considerat „cel mai tipic academist” un pionier al neoclasicismului în pictura românească. O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influențat de academismul italian și parțial de iconografia tradițională bizantină. În perioada 1853-1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din București, Mănăstirea Bistriţa, Iaşi, Brăila. Împreună cu Theodor Aman a înființat, în 1864, Şcoala de Arte Frumoase din București, unde a desfășurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi și directorul ei în anii 1891-1892. În 1865 a scris lucrarea „Percepte și studii folositoare asupra proporțiunilor corpului uman și desene după cei mai celebri pictori”. Casa pe care a cumpărat-o în Bucureşti în 1855 și în care a locuit timp de aproape 40 de ani a fost transformată în muzeu și a fost deschisă publicului.
La 24 octombrie 1931 a fost inaugurat Podul George Washington, care leagă New York City de orașul Fort Lee, New Jersey, traversând râul Hudson. Construcţia Podului George Washington suspendat, numit în cinstea primului preşedinte al Statelor Unite, a început în septembrie 1927 sub conducerea lui Othmar Ammann. Lucrările au fost terminate în 24 octombrie 1931. Lungimea totală a podului este de 1451 m. Deschiderea (distanţa dintre piloni) are valoarea de 1067 m, valoare care în acel timp reprezenta un nou record mondial. Iniţial podul a fost construit doar cu o singură bandă de circulaţie, însă în 1962 a fost adăugat dedesubt un al doilea plan. Othmar Ammann (1879-1965) a fost un inginer elveţian. În anul 1904, după absolvirea Şcolii tehnice superioare din Zurich, a venit în Statele Unite. În decurs de 35 de ani Othmar Ammann a proiectat pentru New York câteva poduri, care au schimbat aspectul acestui oraş şi cunoscute în întreaga lume.
La 24 octombrie 1933 s-a născut la Bucureşti marea actriţă de teatru şi film din România, Draga Olteanu-Matei. Draga Olteanu-Matei este o apreciată actriță de comedie, care a jucat pe scena Teatrului Național București, în numeroase filme și la televiziune. Reprezentantă a generației de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu-Matei are un palmares foarte bogat. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru și 100 roluri la televiziune.
În 1956, după absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, a debutat în piesa „Ziariștii” de Alexandru Mirodan. De-a lungul carierei sale a jucat în diferite piese de teatru: „Coana Chirița” după Vasile Alecsandri, pentru care a scris și un scenariu de film în două serii („Coana Chirița” – 1986 și „Chirița la Iași” – 1987), „Gaițele” de Kiritescu (1977), „Căruța cu paie” de Mircea Ștefanescu, „Hagi Tudose” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, „Pisica în noaptea de Anul Nou” de D.R. Popescu, „Autorul e în sală” de Ion Baiesu etc. Pe scena Teatrului Național Bucureşti a mai jucat în „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, în „Crima pentru pământ”, o dramatizare după romanul cu același nume al lui Dinu Săraru.
Rolurile jucate pe scena marilor teatre din țară, precum și cele din filme celebre, i-au adus zeci de premii. În 2005 Uniunea Naţională a Teatrelor din Romania i-a decernat un premiu pentru întreaga activitate scenică. La 23 octombrie 2014, într-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleş din Sinaia, a primit din partea Casei Regale a României Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, decorație înmânată de Principesa Moştenitoare Margareta a României.
După pensionarea sa din Teatrul Național, Draga Olteanu-Matei s-a retras la Piatra Neamț, unde a înființat Compania teatrală „Teatrul Vostru”. La 18 noiembrie 2020 ea a plecat la cele veşnice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com