„Cireșe amare” și flacăra vie a memoriei

Alegerea lui Vasile Rauț președinte al Societății panucrainene „Golgota”, acum câțiva ani în urmă, a dat de înțeles că, mai devreme sau mai târziu, el, fiind pasionat de camera de luat vederi, va realiza un film despre „Golgota” neamului românesc, adică despre deportările românilor din actuala regiune Cernăuți, puse la cale de regimul stalinist. Și iată, sâmbătă, 10 decembrie, la Palatul Național al Românilor din centrul Cernăuțiului a avut loc premiera documentarului „Cireșe amare”, regizat și filmat de Vasile Rauț. Este vorba de un proiect sprijinit de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Titlul filmului este o metaforă, fiindcă nu este vorba de cireșele amare cu deosebite calități curative. El pornește de la Cireșar 1940, când în ținutul nostru a fost instaurată puterea sovietică, iar „eliberatorii” au venit cu instrumentele lor de teroare. Pentru mii de bucovineni și locuitori din nordul Basarabiei „raiul comunist” s-a dovedit a fi lagărele GULAG-ului din locurile îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice. Într-adevăr, Cireșarul anului 1940 a fost destul de amar pentru destinele multor români din actuala regiune Cernăuți, formată la o lună după acea „eliberare”.

„Cireșe amare” este titlul altui film, pe aceeași temă, realizat cu câțiva ani în urmă de colaboratorii Redacției române a radiodifuziunii și televiziunii regionale, menționat cu un premiu la concursul panucrainean. Fără să știe de existența lui, Vasile Rauț a ales aceeași denumire pentru documentarul său. Această coincidență fericită atestă că autorii ambelor filme au căutat și au găsit o expresie laconică și profundă pentru marea durere a neamului.

Filmul lui Vasile Rauț se bazează pe amintirile a trei foști deportați, supraviețuitori ai calvarului stalinist: Aurora Bujeniţă din Mahala, decedată cu câțiva ani în urmă, Ortanţa Robu din Buda Mare, nonagenară, și Ilie Popescu, profesor universitar, care a fost deportat în stepele Kazahstanului, fiind copil. Adevărul exprimat de protagoniștii filmului este ilustrat și de cadre documentare reale de epocă, ele fiind combinate reușit de autorul filmului. La premiera filmului, dintre acești trei protagoniști ai lui în sală a fost domnul Ilie Popescu, care a confirmat încă o dată importanța acestei teme. Flacăra memoriei trebuie să rămână vie.

Doamna Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, a menționat că varianta nefinalizată încă a filmului „Cireșe amare” a fost demonstrată la Mănăstirea Putna, în cadrul Colocviului „Durată românească. Libertate şi conștiință”.

Înainte de demonstrarea filmului „Cireșe amare”, autorul lui și președintele Societății panucrainene „Golgota”, Vasile Rauț, a înmânat diplome de merit reprezentanților mediilor de expresie română, precum și Consulatului General al României la Cernăuți pentru susținerea și oglindirea activității acestei societăți.

Tema martirajului neamului românesc din regiunea Cernăuți în anii de putere sovietică conține mult material care trebuie analizat, așternut pe hârtie sau filmat. Documentarul „Cireșe amare” de Vasile Rauț poate fi de bun augur în această privință.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com