La 8 ianuarie, stil nou, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul. Sfântul Gheorghe a trăit în Hozeva pe la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea. Numele de „Hozevitul” provine după acela al chinoviei sale, Mănăstirea Hozeva. Sfântul Gheorghe s-a născut în insula Cipru din părinţi cu credință, însă a rămas orfan și a fost luat în grijă de o rudă mai îndepărtată care îl dorea ca şi ginere. De aceea, Sfântul Gheorghe a fugit la o mănăstire din Creta, unde s-a nevoit în rugăciune şi ascultare. După ce fratele său, care era călugăr, a murit, Sfântul Gheorghe a mers la Mănăstirea Hozeva, care acum îi poartă numele. Acolo se află moaştele sale şi pe cele ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este sărbătorit Soborul Maicii Domnului. Praznicul urmează după ce în ajun a fost sărbătorită Taina în care Maica Domnului este aceea care unește pe veci toată omenirea cu Dumnezeu, născând ca mamă pe Domnul Hristos, adică pe Dumnezeu cel întrupat și ascuns într-un prunc de om. Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, în primul rând, și apoi la noi toți, cei credincioși, care-i aducem această cinstire, ar spune astăzi, către Tatăl ceresc, cuvântul acesta de fericită și adâncă mulțumire: „Iată, Doamne, eu și toți pruncii pe care mi I-ai dat, fii binecuvântat în veci! Amin”.
Semnele timpului arată că dacă vântul adie dinspre miază-noapte, vremea se va răci. Piţigoii ciripesc vesel, noaptea va fi ger. De e lapoviţă, vremea se va încălzi.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com