În întuneric te-ai trezit,
Suflete pribeag,
Și-acum te-ai pomenit,
Desculț și gol în prag.
Râvnești către lumină,
Suflete pribeag,
Dar stai cu alți la cină,
Și-ți pare — ești în larg.
Și nu te poți desparte,
Suflete pribeag,
De iluzii deșarte,
Legate de catarg.
Pe viață și pe moarte
E lupta ce o dai
Și crezi așa e soarta,
Te-nșeli amarnic, vai!
Ah, ruga mea se-nalță
Către Mântuitor,
Ascult a Lui povață
Și mă cuprind fiori.
Îmi sacrific păcatul
Pentru-a mea mântuire,
Mă-nchin la Preaînaltul
Și plâng de fericire.
Sergiu BESPALCO,
satul Stălinești
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com