La 4 februarie, stil nou, este prăznuit Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul. El s-a născut în anul 360, în Alexandria Egiptului. Provenea dintr-o familie de părinţi creştini, rude apropiate cu Arhiepiscopul Trofil al Alexandriei (383-412) şi cu Sfîntul Chiril (412-444), urmaşul acestuia. Pentru că situația financiară era una bună, părinţii l-au trimis pe tânărul Isidor la şcolile de filosofie şi teologie din Antiohia, când acolo păstorea ca preot Sfântul Ioan Gură de Aur. Isidor i-a fost ucenic Sfântului Ioan Gură de Aur şi l-a avut ca pildă de trăire duhovnicească. Când s-a reîntors în Egipt, putea avea o slujbă extraordinară, Isidor a renunţat la moştenirea oferită de părinţi şi a intrat în Mănăstirea Pilusiu din zona de răsărit a deltei Nilului, aproape de oraşul cu acelaşi nume. Cuviosul Isidor este numit „pelusiotul”, cuvânt grecesc „pilos” înseamnă mlaştină sau noroi. Mănăstirea era situată în delta fluviului Nil, într-o zonă mlăştinoasă, i s-a zis „Pilusiu”, mănăstirea din mlaştini. În această mănăstire Isidor a stat tot restul vieții sale, s-a rugat şi a pus credinţă faţă de Dumnezeu.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 4 februarie este cinstit Sfântul apostol Timotei. El era din cetatea Listra. Tatăl său a fost elin şi maică-sa evreică, numita Eunice. Timotei s-a făcut ucenic al Apostolului Pavel şi scriitor şi propovăduitor al dumnezeieştii Evanghelii. Mai în urmă, Apostolul Pavel l-a pus episcop în Efes, după ce Sfântul Ioan Evanghelistul, episcopul cel dintâi al Efesului, fusese izgonit de împăratul Domiţian în insula Patmos. Timotei a avut dascăl nu numai pe Pavel ci şi pe Evanghelistul Ioan de care se alipise. Sfântul Irineu, episcopul Lugdunului, povesteşte că apostolul Ioan, fiind aruncat de valurile mării, a ajuns la Efes şi mai apoi a fost iarăşi izgonit în Patmos. Pe când fericitul Timotei cârmuia cu credinţă Episcopia Efesenilor, închinătorii la idoli, ţinând odată o sărbătoare a lor numită catagoghion, în Efes, au ieşit pe străzi cu idolii în braţe şi cu măciuci în mâini, cântând cântece, purtând măşti, gonind ca nişte tâlhari pe bărbaţi şi pe femei, şi omorând chiar pe mulţi oameni din popor. Pentru aceasta, episcopul Timotei i-a dojenit şi i-a îndemnat să se ferească de astfel de fapte urâte. Însă ei năvălind asupra lui cu măciuci l-au omorât. Sfintele lui moaşte au fost aduse în Constantinopol de Sfântul Artemie Duxul, din porunca marelui împărat Constantin, şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli, unde i se face şi pomenirea.
În vechime se credea că ziua de 4 februarie este miezul iernii și că gerurile din această zi sunt mai aspre decât cele de Bobotează. Însă ele nu durează mult. După starea vremii din această zi se poate prezice cum va fi primăvara. Dacă zăpada s-a lipit pe pomi, în curând se va încălzi. Dacă viscolește, viscolul va dura câteva zile. Dacă gerul „creează” ozoare pe sticla geamurilor, el nu va ceda repede. Cerul senin și fără nori prevestește o primăvară timpurie.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com