La 23 martie, stil nou, este cinstit Sfântul Mucenic Nicon. Sfântul Nicon s-a născut la Neapole, într-o familie unde tatăl era păgân și mama era creștină. A trăit în secolul XIII și a fost ofițer roman. În timpul unui război a ținut cont de sfaturile pe care le-a primit de la mama sa și a făcut semnul Sfintei Cruci și a rostit numele lui Iisus Hristos. A simțit atunci o putere neobișnuită cu ajutorul căreia a putut să îi alunge pe dușmani. După război, a ajuns la Cizic unde a primit botezul de la episcopul locului, Arhiereului Teodosie. După ce a devenit creștin s-a retras într-o mănăstire unde s-a dăruit studiului și ascezei. După trei ani de la primirea botezului, a fost hirotonit preot și apoi episcop. După decesul mamei sale s-a retras în Sicilia, unde a predicat Evanghelia. A reușit să adune în jurul său 199 de monahi. Tot atunci a început prigonirea împotriva creștinilor. Printul Quintianus l-a prins pe Nicon alături de ucenicii lui și i-a supus pe aceștia la mari chinuri. Cei 199 de monahi au fost omorâți prin decapitare. Sfântul Nicon a fost legat de coada unui cal care a fost lăsat să meargă în galop în josul unui defileu abrupt. A fost bătut cumplit și jupuit de viu. Sfântul Nicon a supraviețuit pedepselor crude. Trupul său a fost descoperit după vindecarea minunată a unui păzitor de turme. Se crede că acesta avea duh necurat și atunci când s-a atins de trupul sfântului Nicon, s-a tămăduit. Se spune că acesta a vestit minunea, iar creștinii au luat corpul sfântului Nicon pentru a-l îngropa cu cinste, așa cum se cuvine.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 23 martie sunt sărbătoriţi Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei au suferit mucenicia în timpul împăraților romani Deciu (249-251) și Valerian (253-259). Mama Sfântului Mucenic Codrat, Rufina, era o femeie binecredincioasă din zona Corintului (Grecia) care a fugit în munți de teama persecutorilor. Fiind însărcinată cu greu se putea ține de grupul creștinilor fugari. După ce a parcurs o bună parte din drumul spre refugiul ales, rămânând fără puteri s-a oprit și ascunzându-se, după câteva zile, a născut acolo un băiat căruia i-a pus numele Codrat. Peste alte câteva zile Rufina a murit, și Sfântul Codrat a rămas orfan. Dumnezeu a avut grijă de micuț, astfel încât el a fost găsit de oameni credincioși care l-au crescut și i-au purtat de grijă. În adolescență el a cunoscut niște creștini de la care a învățat despre adevărata credință. Mai apoi, Codrat a studiat gramatica și arta medicinei, având mare succes. A devenit doctor, vindecând mulți oameni folosind cuvântul Lui Dumnezeu și cunoștințele medicale.
Sfântul Codrat va prefera să petreacă majoritatea timpului în pustie, la fel ca Sfântul Ioan Botezătorul, dedicându-se rugăciunii și nevoințelor ascetice. Deoarece lumina nu poate fi ținută sub obroc, el a adunat în jurul său numeroși ucenici care erau atrași de sfințenia lui și care căutau cuvânt de învățătură. Printre ucenicii săi se numărau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent și mulți alții. Personalitatea proeminentă a Sfântului, plină de lumină și bunătate, a devenit foarte cunoscută, deranjând mult pe cei care îl urau pe Hristos. Din porunca păgânului împărat Deciu (249-251), prefectul militar Iason a venit la Corint să tortureze și să ucidă pe creștini. Fiind cel mai în vârstă dintre cei prinși, Sfântul Codrat a vorbit în numele tuturor, apărând cu demnitate credința în Domnul Iisus Hristos.
Semnele timpului din bătrâni arată că, dacă la această dată s-au întors cocorii, primăvara va fi caldă. Dacă în această zi adie vânt rece, vremea va fi rece încă mult timp. Norii de pe cer prevestesc vreme caldă şi ploaie. Se consideră că din această zi încep primele furtuni de primăvară.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com