În Vinerea din Săptămâna Luminată este sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea amintește de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecută cu un orb. Înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare a găsit într-o pădure un orb care i-a cerut apă. Maica Domnului l-a îndemnat pe Leon cel Mare să îi dea să bea apă de la un izvor și, ca prin minune, orbul a început să vadă după ce a băut apă din izvor. În semn de mulțumire, când Leon a devenit împărat a ridicat în apropierea izvorului o biserică unde au avut loc foarte multe minuni. Biserica aceasta era situată în vechiul cartier Vlaherne și se mai vede și astăzi din Istanbul. Biserica Ortodoxă a generalizat sărbătoarea Izvorului Tămăduirii în secolele V-VI.
La 21 aprilie, stil nou, este sărbătorit Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent. Sfântul Ianuarie a trăit și păstorit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian care au dat ordinul persecuției tuturor celor care se închinau la Hristos. Vinovat fiind de a fi creștin el a fost dus înaintea lui Timotei, guvernatorul Campaniei. Mai întâi a încercat să-l doboare din credință cu promisiuni și vorbe bune iar apoi a trecut la amenințări. Pentru că l-a găsit neclintit, l-a aruncat într-un cuptor încins, dar, ca și cu tinerii din Babilon, Domnul a trimis pe îngerul său și a răcorit putere focului, Sfântul Ianuarie dănțuind și aducând slavă lui Dumnezeu, iar când a ieșit neatins din cuptor l-au acuzat de vrăjitorie. Pentru asta a poruncit să fie legat și bătut până cădea carnea de pe el și pământul de sub el mustea de sânge. Printre martorii supliciului se numărau și Faust diaconul și Desiderie citețul care se bucurau pentru că Sfântul îndura cu tărie suferința, dar se întristau pentru suferința la care era supus. Pentru asta ceilalți i-au cunoscut că sunt creștini și i-au pârât guvernatorului care i-a aruncat în temniță, în cetatea Putoli, împreună cu osânditul Ianuarie. Acolo se mai aflau diaconii Proclu și Sosie, dar și Eutihie și Acution. Toți, împreună cu episcopul au fost scoși și aruncați fiarelor, care măcar că erau înfometate Dumnezeu le-a închis gurile și nu s-au atins de ei. Pentru că 5000 de oameni din cei care vedeau aceasta l-au mărturisit pe Hristos, guvernatorul Timotei a poruncit ca arhiereul Ianuarie, diaconii Faust, Proclu și Sosie, citețul Desiderie, Eutihie și Acution să fie tăiați cu sabia. Multe minuni s-au petrecut la moaștele Sfântului Ianuarie, a potolit Vezuviul la o erupție înfricoșătoare, iar icoana sa a înviat pruncul abia născut al unei văduve.
Sfântul Irodion era rudă cu Sfântul Apostol Pavel, potrivit Epistolei către Romani: „îmbrățișați pe Irodion, cel de un neam cu mine” (Rom. 16: 11). Sfântul Irodion a mers cu Sfântul Apostol Petru la Roma și a fost decapitat, alături de alți creștini, tot în ziua în care Sfântul Apostol Petru a fost răstignit.
În ziua de 21 aprilie, potrivit calendarului popular, oamenii luau apă neîncepută din râuri, lacuri și fântâni, considerând-o curativă. Prisăcarii foloseau această apă pentru prisacă.
Se mai credea că, dacă privighetoarea cântă de dimineață, starea vremii se va ameliora. De e ceață, va fi un an sărac în recolte. Dacă soarele luminează puternic, în curând va fi arșiță. Dacă noaptea luna pe cer e roșie, vara va fi cu furtuni.
În zilele noastre, în natură au loc schimbări radicale și nu toate semnele timpului din bătrâni sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com