În subteranul oraşului Odesa se află cea mai mare reţea de tuneluri subterane din lume.
Zona este necartografiată şi se răspândeşte de-a lungul întregului oraş, pe o suprafaţă de 2.500 de kilometri. Dacă tunelurile ar fi poziţionate în linie dreaptă ar putea ajunge în Paris, oraş care se află pe locul doi în ceea ce priveşte cele mai mari catacombe din lume. Însă, catacombele din Odesa sunt de două ori mai lungi decât cele din Paris.
Experţii încă nu ştiu exact momentul în care au început să fie construite catacombele din Odesa, dar tunelurile au început să se extindă începând cu secolul XVIII, când Ecaterina cea Mare a ordonat construirea noului oraş port.
Astfel, au avut loc activitaţi miniere intense pentru a extrage pietre pentru construirea oraşului. Tunelurile au fost săpate la peste 30 de metri adâncime, pe trei niveluri diferite. Un nou tunel era început atunci când rămâneau fără piatră de construcţie, astfel dezvoltându-se o reţea subterană de tuneluri,
Mineritul a continuat în secolul XIX până în secolul XX, la începutul revoluţiei ruseşti din 1917. În acea perioadă, minele au devenit locul de întălnire al criminalilor, vagabonzilor şi al hoţilor. Când germanii au ajuns în Odesa şi au început să ucidă populaţia, catacombele au devenit ascunzătoarea partizanilor sovieticii. Tunelurile au devenit aşezăminte confortabile pentru luptătorii gherilelor. Aici au apărut camere de recreere, unde oamenii puteau juca şah sau domino.
În prezent, unele tuneluri au fost reconstruite pentru ca vizitatorii să poată observa condiţiile în care trăiau partizanii. Există peste o sută de intrări în tuneluri care conduc către labirintul misterios plin de peşteri în care arheologii au descoperit artefacte, precum monede, haine, ustensile şi ziare vechi.
Pătrunderea în tuneluri fără ghid este extrem de periculoasă deoarece oamenii se pot pierde foarte uşor.
