CALEA SPINOASĂ SPRE ȘTIINȚA DE CARTE
Funcţionarii ucraineni sunt încântaţi de modelele străine: americane, europene — şi cred că aplicarea acestora va transforma viaţa concetăţenilor noştri într-un basm. lată aşa demnitarii de la Ministerul învăţământului şi Ştiinţei au stat şi au chibzuit în grabă că cea mai bună soluţie pentru reforma sistemului naţional de învăţământ este cea de peste ocean. în fiecare dimineaţă elevul iese la poartă, peste câteva clipe soseşte autobuzul, el urcă şi pleacă la şcoală. După lecţii elevul cu acelaşi autobuz revine acasă. Acest exemplu destul de convingător le-a sugerat funcţionarilor noştri ideea creării aşanumitelor „şcoli de bază”. însă nu au ţinut cont de câţiva factori importanţi: autobuzele şcolare urmează să circule pe drumuri ucrainene, pe drumuri de ţară, neasfaltate, deci, călăto-ria spre şcoală şi înapoi spre casă nu-i deloc romantică. Ea cauzează retrăiri în plus pentru micii „pasageri” şi pentru părinţii acestora. Dar şi şoferul de la volan e om şi el, se poate reţine undeva, ba şi motorul autobuzului poate arăta „mofturi” şi întârzierea la lecţii este garantată. De transportul public nici că poate fi vorba. El este un chin pentru maturi, cu atât mai mult pentru copii. în consecinţă, „foaia de parcurs” a reformei şcolare trebuie să prevadă ocolirea multor obstacole.
Îşi apără şcoala, aşa cum şi-ar apăra biserica
Autorii ideii „şcolilor de bază” au argumentat-o prin nivelul scăzut al învăţământului în şcolile rurale, amintind de faptul că şi completarea claselor e o problemă mai veche. Numărul elevilor e în scădere şi în multe şcoli săteşti există „perspectiva” egalării numărului acestora cu cel al profesorilor. Deci, afirmă funcţionarii, numai „şcolile de bază”, cu dotarea tehnică modernă şi cu concentrarea celui mai puternic potenţial pedagogic, pot asigura un proces instructiv-educativ deplin şi la un nivel calitativ mai înalt. Funcţionarii din învăţământ au simţit că a sosit timpul lor odată cu începerea reformării organelor autoadministrării locale şi creării comunităţilor teritoriale unite. Dacă, potrivit legii, comunităţile teritoriale finanţează funcţionarea şcolilor locale, atunci de ce ele să nu creeze şi „şcolile de bază”? Or, întreţinerea şcolilor „fără perspectivă”, cu elevi puţini, este un lucru foarte costisitor.
Însă, funcţionarii din capitală n-au luat în calcul faptul că oamenii de la sate sunt în stare să apere şcoala, fie ea mică, „lipsită de perspectivă”, aşa cum şi-ar apăra biserica. Ultimii înţeleg că fără biserică şi fără şcoală satul nu este sat. El are nevoie şi de altar spiritual, şi de cel al ştiinţei de carte. Şi exemple de acestea sunt cu duiumul, deci, nu pot fi neglijate.
Decizie judiciară primită cu aplauze
Pentru regiunea Cernăuţi o adevărată lecţie de conştiinţă civică poate servi felul cum au apărat şcolile din satele lor locuitorii Bălcăuţiului, Nesvoii şi Stălineştiului. Situaţia a fost oglindită pe larg de către mediile de expresie românească din ţinut, inclusiv de „Libertatea Cuvântului”. Comunitatea teritorială unită Mămăliga, din care fac parte şi aceste trei sate, a fost creată cu un an în urmă. Şi iată că într-o perioadă atât de scurtă ea s-a pomenit în epicentrul unui scandal, cu răsunet şi în România. Toate au început de la acea hotărâre a Consiliului sătesc Mămăliga din 30 mai a anului curent privind crearea şcolii de bază la Mămăliga şi transformarea şcolilor medii din Bălcăuţi, Nesvoia şi Stălineşti în filiale ale acesteia. Conform deciziei respective, aceste trei şcoli îşi pierdeau statutul care-l aveau şi urmau să fie lichidate ca persoane juridice. Voinţa deputaţilor locali a fost luată în focuri de către colectivele pedagogice, elevii şi părinţii acestora din Bălcăuţi, Nesvoia şi Stălineşti. Explicaţiile primarului Arcadie Şova din punct de vedere economic nu au avut forţa de convingere necesară şi părinţii s-au adresat instanţei judiciare să li se facă dreptate. Procesul judiciar, desfăşurat la Judecătoria raională Noua Suliţă, a durat câ teva luni şi în acea perioadă de timp acţiunea hotărârii în cauză a Consiliului sătesc Mămăliga a fost suspendată. Iar după verdictul Judecătoriei raionale Noua Suliţă din 19 decembrie curent ea, în genere, a fost anulată. Dreptatea a triumfat. Reclamanţii (un grup de părinţi din Bălcăuţi, Nesvoia şi Stălineşti, susţinuţi de avocatul losif Cernuşca) au rămas satisfăcuţi. Citirea verdictului de către judecătorul V. Vivcear a fost urmată de aplauze.
„Pentru noi, în ziua Sfântului Nicolae, aceasta a fost o surpriză plăcută, a recunoscut directorul Şcolii medii din Bălcăuţi, Oleg Boloban. Ne-am menţinut statutul şi continuăm să muncim cu o râvnă mai mare, încurajaţi de decizia judecă toriei. S-au liniştit elevii, s-au bucurat părinţii. De fapt, elevii noştri din clasele superioare nu s-au decepţionat, ci au frecventat şcoala normal cât a durat acest proces de judecată, nimeni nui impunea să meargă la învăţătură la Şcoala medie din Mămăliga. Consider că legea va fi respectată şi de Consiliul sătesc din Mămăliga. De altfel, el a avut grijă şi de şcoala noastră. In timpul verii au fost schimbate 75 de ferestre pe banii alocaţi de Consiliul sătesc”. „Pentru noi decizia judecătoriei este o bucurie mare, o victorie a întregului sat, continuă doamna Aurica Parpauţ, directoarea Şcolii medii din Nesvoia. Suntem foarte recunoscă tori tuturor celor care ne-au susţinut şi au reacţionat la situaţia creată. Am în vedere, în primul rând, societăţile româneşti, mediile româneşti din regiune. Le mulţumim din suflet părinţilor, care nu au fost indiferenţi, ci au luptat până la capăt pentru adevăr. Părinţii sunt mâna dreaptă a şcolii. Au fost şi sunt cu noi în cele mai grele momente.
Acest caz trebuie să fie o învăţătură şi pentru alţii. Ne-a fost dureros că a apărut o astfel de problemă referitoare la şcoala noastră. Sunt şcoli care au 20, 30 şi ceva mai mulţi copii, dar nu sunt închise. Ne-a salvat justiţia”.
„Regret că am pierdut 1,8 milioane grivne”
Acesta a fost răspunsul primarului comunei Mămăliga, dl Arcadie Şova, la întrebarea mea adresată după anunţarea deciziei judecătoriei. „Nu ne-am pus în gând să lichidăm aceste şcoli, după cum am fost învinuiţi. Este vorba de optimizare. Comunitatea teritorială primeşte bani direct de la centru şi este o datorie a ei să finanţeze toate instituţiile de învăţământ din teritoriu. În decursul verii am alocat mijloace băneşti şi au fost schimbate geamurile la toate aceste trei şcoli. Nu am folosit 1,8 milioane grivne din suma prevăzută pentru procesul de optimizare întrerupt şi am întors suma respectivă. Mama mea a fost profesoară şi nu pot să nu fiu un patriot al şcolii, pur şi simplu doresc ca toate instituţiile din comună să dispună de condiţii normale, iar nivelul instruirii să fie calitativ. Am găsit investitori pentru Şcoala din Mămăliga, care ne ajută în privinţa reparaţiilor şi am creat şi o clasă de calculatoare moderne. Vom primi şi autobuze şcolare. Trebuie să atragem cât mai multe investiţii în satele noastre, să creăm locuri de muncă pentru tineret, să salvăm situaţia. Doar majoritatea tinerelor familii au plecat din sat, natalitatea scade catastrofal, anul acesta la Nesvoia s-a născut un singur copil. Oricum va trebui să găsim o soluţie potrivită pentru şcoala noastră”, a accentuat primarul Arcadie Şova.
Istoria cu şcolile, aflate în grija comunităţii teritoriale unite Mămăliga, confirmă vechiul adevăr că şcoala trebuie să fie forţa motrice a schimbărilor sociale în localităţile săteşti. Din păcate, după cum au semnalat unii experţi, asemenea planuri clare, strategii şi programe, care ar prevedea schimbări esenţiale, nu prea există. Cum nu există şi factorul motivaţiei. Dacă în societate se va pune preţ pe bagajul de cunoştinţe, pe nivelul pregătirii profesionale, şi calitatea învăţământului ar creşte brusc. Sistemul de învăţământ va cunoaşte o dezvoltare şi nu vor fi în pericol şcolile, mai ales cele ale minorităţilor naţionale.
Vasile Carlașciuc
Libertatea Cuvântului