Domnului Romeo CRĂCIUN,
redactor-şef adjunct
al săptămânalului
„Libertatea Cuvântului”
Mult stimate coleg. Am citit cu deosebit interes materialul „Casa lui Aron Pumnul lăsată în paragină” din ziarul „Libertatea Cuvântului” pe care-l redactaţi cu multă dăruire sub patronajul unuia dintre cei mai prosperi şi generoşi oameni de afaceri din Cernăuţi – Mihai Grosu.
De fapt, în măsură egală eu mă bucur şi de materialele semnate de ceilalţi colegi, ziarişti de forţă care, ca şi dumneata, trudesc în sudoarea frunţii la ctitorirea celorlalte mijloace massmedia, scrise sau vorbite, din regiunea noastră.
Nu-i enumer în continuare din trei motive: de a nu alimenta suspiciunile şi animozităţile care – o spun cu părere de rău – s-au cuibărit, într-un fel sau altul, între oamenii de creaţie, aducându-ne tuturor prejudicii şi degradarea imaginilor; din dorinţa de economisire a spaţiului ce mi se cuvine în baza dreptului la replică pe care-l solicit, referindu-mă în continuare stricto senso doar la constatările, ironiile, aluziile din articolul în discuţie.
Şi pentru că-mi doresc din tot sufletul să fim uniţi şi solidari măcar în scrierile noastre în care abordăm problemele din domeniul învăţământului, culturii, promovării şi conservării diverselor monumente, imobile, locuri ce ţin de patrimoniul nostru naţional.
În primul rând vreau să spun că sunt de acord cu afirmaţiile făcute de dumneavoastră vizavi de starea de paragină, tot mai degradată şi degradantă de la un an la altul a casei lui Aron Pumnul din Cernăuţi şi că împărtăşesc într-o anumită măsură şi opinia pe care o aveţi despre manifestările de omagiere a marelui nostru poet naţional, reduse adesea la „banale depuneri de flori” şi la „discursuri sforăitoare” lângă bustul sau monumentul lui Mihai Eminescu, şi pentru că afirmaţiile domniei voastre în acest sens sunt corecte, ca şi acelea cu privire la caracterul întrucâtva electoral, pompieristic, de imagine al campaniei „Cine uită, nu merită”, iniţiată în 2014 de senatorul Viorel Badea.
Aveţi perfectă dreptate, domnule Romeo Crăciun, şi când constatați cu tristețe că entuziasmul acelei campanii s-a epuizat repede. Așa e. Or, în cei doi ani câţi au trecut de la acea vânzoleală, nimeni dintre „harnicii lucrători” şi „reporteri” de atunci, preşedinţi de societăţi nu şi-au mai dat ghes „să facă ordine”, să „cosească buruienile”, să „măture” şi să transporte „gunoaiele” din curtea acelei case.
Iar într-al doilea rând, stimate coleg, vreau să fac câteva precizări pe care sunt dator să le fac, pentru a lămuri lucrurile.
Desigur că vă daţi seama că precizările ţin de „plânsul meu” pe umerii lui Victor Ponta. Or, diferenţa dintre înălţimea fostului premier de (1.92 m.) şi a mea de om scund (1.58 m.), nu mi-ar fi permis, nici chiar dacă m-aş fi ridicat în vârful degetelor de la picioare, să ajung cu capul pe umerii oaspetelui nostru, sosit la Cernăuţi într-o vizită particulară, de jumătate de zi, ca să vadă, dacă cele scrise în Adresarea mea către domnia sa corespund adevărului.
Şi apoi, cazul acesta, „plânsul pe umerii lui”, s-ar fi putut întâmpla doar dacă Victor Ponta m-ar fi luat în braţe, ca pe un copil. Ca eu să-mi pot lăsa capul pe umerii lui.
Cât priveşte suma necesară pentru efectuarea lucrărilor de restaurare, la auzul căreia, după cum afirmaţi, unii dintre cei prezenţi (probabil şi autorul articolului) au rămas, chipurile, „cu gura căscată”, menţionăm că miile de euro solicitate nu erau inventate de mine la momentul când am fost întrebat, ci prevăzute de devizul estimativ, elaborat în prealabil de experţii de la firma „Arheotectos” din Lvov, deţinătoarea dreptului de a face studii de fezabilitate şi proiecte de reabilitare a clădirilor din zonele de patrimoniu UNESCO din vestul Ucrainei.
Mai mult, în suma solicitată atunci erau incluse şi cheltuielile pentru reconstruirea fostei clădiri auxiliare, dărâmate în 1942, situată în spatele casei lui Aron Pumnul, în cămăruţele căreia locuiau, de fapt, chiriaşii profesorului, inclusiv Mihăiţă Eminovici, şi pentru reamenajarea teritoriului, îngrădirea lui, reamplasarea bustului ş.a.
Acum toate aceste lucrări vor costa mai mult decât suma de 250 mii de euro solicitată şi aprobată de Guvernul lui Ponta în 2014 după vizita lui la Cernăuţi printr-o hotărâre specială, dată publicității, dar nu și îndeplinită de guvernanții ce au venit la putere după demisia forţată a fostului premier român.
Cu toate acestea, stimate coleg, eu încă mai cred în victorie, sperând că până la urmă vom reuşi să ducem până la capăt povara acestei obligații de suflet și de credință în pofida tuturor dificultăţilor, indiferenţei autorităţilor ucrainene şi române, dar şi a multora dintre conaţionalii noştri, în pofida împunsăturilor, ironizărilor şi aluziilor de tot felul făcute în adresa mea.
Până atunci să facem măcar ce-i mai uşor, adică nişte lucruri care nu necesită bani. Să păstrăm în curăţenie curtea casei lui Aron Pumnul. De aceea vă propun, mult stimate coleg, să ieşim sâmbătă, 14 ianuarie, la orele 12.00, ca pe timpurile bune, la o clacă.
Ca să curăţim curtea casei lui Aron Pumnul de zăpada, care a căzut din abundenţă în ultimul timp, astfel ca în ziua de 15 ianuarie a. c. să ne putem apropia cu florile recunoştinţei în mâini de bustul marelui nostru poet.
Că ar fi mare păcat dacă s-ar întrerupe şirul „banalelor depuneri de flori” la bustul şi la monumentul lui Mihai Eminescu.
Cât privește discursul „sforăitor” pe care l-aș fi putut rosti Duminică, la bustul lui Eminescu, promit să tac, lăsând de astă dată, cum s-ar zice, microfonul liber pentru domnia voastră, sau pentru oricare alt bărbat cu-n discurs mai viguros. Şi, evident, poate mai mobilizator, mai eficient.
Vă voi asculta cu deosebită plăcere. Poate că de astă dată voi auzi și nişte propuneri şi soluţii concrete.
Ca să putem ieşi cu toţii din criza, din impasul în care ne aflăm. Vă asigur de tot respectul meu.
Vasile TĂRÂŢEANU
P.S. Da, era să uit. E de dorit ca fiecare să vină cu lopata şi cu măturoiul său. Or, viitorul muzeu încă nu dispune de toate aceste obiecte de muncă, decât doar de circa 2.500 de exponate adunate și înregistrate conform cerințelor de muzeograful responsabil de crearea fondului, colecţiei de exponate.
FOTO: VASILE RAUȚ