Doamna Iulia Captari-Bidașcu nu va obosi niciodată să spună cu mândrie: „Sunt fiica unui pământ binecuvântat”. Pământul acesta, roditor, a fost întotdeauna sfințit de lacrima țăranului care și-a dus povara și chinul vieții lui și pe care l-a iubit mai presus decât viața. Acest spațiu mirific este legănat la cer de doinele noastre strămoșești, care pornesc din sufletul celui care le cântă. Dar câte alte lucruri minunate mai are acest pământ al nostru…
Recent, doamna Iulia Captari-Bidașcu și-a sărbătorit ziua de naștere. Cu acest prilej am hotărât să-i fac și eu o surpriză, vizitând-o cu un buchet de flori. Bucuroasă de oaspeți, doamna Iulia, a cântat, a povestit despre dorurile multe care și astăzi îi mai frământă sufletul, dar îl alină prin cântec.
Doamna Iulia s-a născut într-o comună dintr-o zonă minunată, cu oameni truditori ai pământului, în frumoasa localitate nouăsuliţeană Costiceni, unde a copilărit, şi-a petrecut tinereţea, iar acum – anii maturi ai vieţii. Dumneaei mulţumeşte Bunului Dumnezeu că i-a dat acest dar de a cânta şi bucura lumea, fiindcă provine din neamul Captarenilor, neîntrecuți lăutari care au devenit renumiţi nu numai în regiune, dar şi peste hotarele ei. Din copilărie, doamna Iulia Captari-Bidaşcu a colectat perle ale cântecului folcloric. În repertoriul ei un loc aparte ocupă baladele și doinele. Vocea doamnei Iulia, parcă are parfumul florilor de primăvară care se unduiesc în adierea vântului, mângâind lanul de grâu. În timp ce mulți ar spune „muzica e viața mea”, eu aș spune că „viața doamnei Iulia toată e muzică”. Un potpuriu de melodii care au avut o singură sarcină de-a lungul anilor: aceea de a o ținea dreaptă în fața atâtor curbe și întorsături ale vieții.
Cu emoții profunde își amintește de melodiile interpretate în cadrul nenumăratelor festivaluri naționale și internaționale, desfășurate cu circa 30 de ani în urmă, împreună cu vestita Orchestră condusă de Toader Captari. Doamna Iulia se consideră bucuroasă, pentru că aşa zice ea, a avut norocul de a întâlni iubirea adevărată, împreună cu care şi astăzi mai fredonează câte-o melodie, două. Domnul Călin Bidașcu împreună cu doamna Iulia formează un cuplu perfect, pe care i-a unit muzica. Cei doi făceau parte din aceeași orchestră, prilej cu care au și început să formeze o familie frumoasă și trainică. Despre dragostea faţă de portul naţional pe care o poartă în suflet doamna Iulia, ne-am convins când am găsit-o aşteptându-ne la portiţa dinspre drum îmbrăcată în costumul popular specific zonei nouăsuliţene. Ea spune că îi este foarte drag şi a purtat întotdeauna portul țărănesc, cu tradiționala năframă care face parte din viața ei și fiecare parte de pământ din satul natal e o amintire sfântă, pentru că acolo a văzut lumina zilei.
Este o interlocutoare deosebit de plăcută, cu o căldură sufletească excepţională, cu replici inteligente, cu capacitatea de a rememora cu lux de amănunte întâmplări care au avut loc în urmă cu peste trei decenii. Dumneaei a ştiut prin povestea vieţii să menţină o anumită tensiune a conversaţiei, astfel încât nici să nu ne dăm seama ce repede zboară timpul. „Doamne ajută şi pe viitor!”, i-am spus interpretei ospitaliere, care cu zâmbetul şi privirea ei senină ne-a petrecut până la poartă.
Cristina Gostiuc