N-oi uita vreodată, dulce Bucovină…
Revenirea la baştină, în satul copilăriei, pentru fiecare dintre noi înseamnă ceva sfânt, ceva ce te apropie de rădăcinile neamului, de dorul care-l porţi mereu în suflet, oriunde te-ai afla în lume. Un asemenea sentiment plăcut şi emoţionant l-a trăit zilele acestea şi cunoscutul poet bucovinean Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, stabilit cu traiul la Chişinău, care a revenit acasă pentru câteva zile, în dulcea şi frumoasa Bucovină. Drumul lui spre Sucevenii Hlibocii devine tot mai lung şi mai anevoios. Odată cu plecarea mamei din viaţă, de aproape trei ani de zile, Arcadie Suceveanu poartă în suflet un gol imens. Venea de fiecare dată acasă, la Suceveni, pe Valea Siretului, ştiind că la căsuţa veche cu pereţi de brazi, îl aşteaptă cineva, îl aşteaptă cu drag mama, care mereu se bucura de revenirea feciorului. „Atât amar de timp m-au aşteptat să le aduc un semn, să le întind o mână, să stăm şi să vorbim liniştiţi despre viaţă…”, îşi aminteşte într-o poezie poetul Arcadie Suceveanu despre cei dragi rămaşi acasă.
Apariţia volumului de versuri „Ferestre stinse de îngeri”, In Memoriam Mamei Catrina, a constituit un prilej în plus ca la şcoala dragă din satul copilăriei, să aibă o întâlnire de suflet cu elevii şcolii, profesorii şi oamenii de prin părţile locului. Şi acea întâlnire, organizată de scriitorul Ilie T. Zegrea, preşedintele Reuniunii Scriitorilor Români din oraşul Cernăuţi, un bun prieten al poetului Arcadie Suceveanu, a fost una deosebită, plină de emoţii şi amintiri, unele frumoase, altele mai triste, aşa precum e şi viaţa noastră pe acest pământ.
Poetul a regăsit căsuţa părintească atât de singuratică, „cu ferestrele stinse” şi lacătul la uşă. De acolo, de sus, din ceruri, probabil, scumpa măicuţă ar fi vrut să-i deschidă uşa, bucurându-se că şi-n această toamnă, deşi mult mai tristă decât celelalte de până acum, feciorul ei drag a revenit la casa cu grinzi bătrâne, la cuibuşorul copilăriei de pe Valea Siretului. S-au bucurat oamenii satului când s-au întâlnit cu Arcadie Suceveanu, s-au bucurat şi copiii, unii dintre care au auzit de poetul din Suceveni doar din manualele şcolare, dar niciodată nu au avut această fericită ocazie să se întâlnească cu el. Evident că emoţiile l-au cuprins şi pe cunoscutul poet, aflându-se la baştină, unde revine nu chiar atât de des. Le-a citit copiilor versuri, a dialogat cu ei în limbajul copilăriei, descreţindu-le frunţile prin poezie, aşa cum doar Arcadie Su-ceveanu ştie să-i surprindă pe micii cititori.
Arcadie Suceveanu – în mijlocul prietenilor din Cernăuţi
Arcadie Suceveanu este iubit şi apreciat nu doar de românii bucovineni, care se mândresc de faptul că poetul îşi are rădăcina în Sucevenii Bucovinei, dar şi de cititorii săi din Republica Moldova, România, precum şi din întreg spaţiul românesc. În cadrul Cenaclului Literar „Vasile Leviţchi”, organizat într-o frumoasă zi de toamnă în incinta Cafenelei „Bucureşti” din centrul oraşului Cernăuţi, Arcadie Suceveanu a fost invitatul de onoare al cenaclului. Poetul a vorbit atât de frumos despre Cernăuţi, răscolind amintiri din cei mai frumoşi ani ai tinereţii, petrecuţi împreună cu colegii de facultate şi de condei, despre noi, românii bucovineni, împărtăşind bucuria faptului că avem astăzi pe strada Domnească de cândva acel edificiu — Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, Cafeneaua „Bucureşti” şi Librăria „Mihai Eminescu” – locuri minunate care ne permit să ne adunăm grămăjoară. De asemenea, poetul a remarcat faptul că e foarte bine că la Cernăuţi apar atâtea publicaţii româneşti, când pe vremea tinereţii sale, oamenii abonau şi citeau doar „Bucovina Sovietică”, neavând o altă publicaţie în limba română din Cernăuţi.
Prezentând volumul de versuri „Ferestre stinse de Îngeri”, poetul Arcadie Suceveanu a spus chiar de la bun început că această carte a apărut In Memoriam Mamei sale Catrina. O mare parte din versurile adunate între coperţile acestei cărţi au fost scrise şi trăite în realitate în clipele grele ale poetului, când mama care l-a adus pe lume se lupta între viaţă şi moarte, iar el era la căpătâiul ei, când scumpa măicuţă stătea, vorba poetului: „în pat înalt/ de busuioc şi tămâie/ cete de îngeri îţi zboară/ la căpătâie/ arhangheli şi serafimi/ au venit să te vadă/ caleaşca lor/ te aşteaptă-n livadă”. Sunt nişte versuri pătrunzătoare, în unele dintre care ne regăsim şi noi. „Dumnezeu ştie când vom mai fi din nou împreună, pentru că fiecare dintre noi avem o vârstă anume, suntem cărunţi deja la tâmple…”, spunea Arcadie Suceveanu prietenilor şi colegilor de cândva – Vasile Tărâţeanu, Simion Gociu, Ştefan Hostiuc, Ilie T. Zegrea, Mircea Lutic, Ştefan Broască şi alţii, care au venit la acea întâlnire de suflet cu Arcadie Suceveanu. Cei prezenţi la Cenaclul literar „Vasile Leviţchi” i-au adresat diverse întrebări poetului, iar mai apoi scriitorii cernăuţeni menţionaţi mai sus, dar şi Doina Bojescu, Marin Gherman şi Vitalie Zâgrea au citit câteva versuri proprii. Sub amprenta emoţiilor frumoase trăite împreună timp de câteva ore, poetul Arcadie Suceveanu le-a oferit cărţi cu autografe iubitorilor de poezie, iar cititorilor săptămânalului „Libertatea Cuvântului” — un interviu în exclusivitate care-l vom publica în unul din numerele viitoare şi un autograf special cu mesajul: „Doresc să transmit cititorilor ziarului „Libertatea Cuvântului” cele mai alese sentimente de dragoste şi frăţietate bucovineană. Cu neuitare, Arcadie Suceveanu”.
Niciodată n-ai fost aşa
O, niciodată
n-ai fost mai frumoasă
împodobită în straie noi
de mireasă
mai înecată în flori
şi încoronată
niciodată n-ai fost aşa
niciodată
Stai în pat înalt
de busuioc şi tămâie
cete de îngeri îţi zboară
la căpătâie
arhangheli şi serafimi
au venit să te vadă
caleaşca lor
te aşteaptă-n livadă
Mamă dulce, Mamă tristă,
mireasă amară,
dar e o altfel de nuntă
dar e o altfel de seară
Parcă eşti aceeaşi
parcă alta eşti
înalte făclii ard la grinzi
la fereşti
îngerii-ţi prind aripi la tâmple
la subţiori
cu care va trebui să te-nalţi
şi să zbori
cu trupul în pământ
cu sufletul în nori –
La Tatăl nostru ceresc
la Tatăl universal
sub sceptrul enigmei sale
fără egal
O, niciodată
n-ai fost mai frumoasă
împodobită în straie noi
de mireasă
mai înecată în flori
şi încoronată
niciodată n-ai fost aşa
niciodată.