La începutul lui Făurar unul dintre cei mai îndrăgiți interpreți și compozitori ucraineni, originar din regiunea Cernăuți, Pavlo Dvorski, și-a marcat jubileul de 65 de ani. Elegantul cavaler al cântecului ucrainean contemporan s-a născut și a copilărit la țară – în satul Lenkivți din raionul Kelmenți.
A absolvit școala medie cu medalie de aur, obținând și studii muzicale primare. După serviciul militar a fost înmatriculat la Colegiul de muzică din Cernăuți concomitent la trei secții: corală și dirijare, instrumente populare și vocală. Studentul cu chitară, cu har de interpret și compozitor a fost observat de Levko Dutkivski, cel care a creat la Vijnița legendarul ansamblu „Smericika” și exact în perioada aceia l-a adus la Filarmonica din Cernăuți. „Smericika” era la început de cale și avea nevoie de muzicanți talentați și Pavlo Dvorski a primit cu mare bucurie propunerea lui Levko Dutkivski. În curând el a adus în repertoriul Ansamblului „Smericika”, marcat cu șlagărul „Ruta roșie” al lui Volodymyr Ivasiuk, cântecul „Stojary”, care în scurt timp a devenit unul dintre cele mai îndrăgite în întregul spațiu unional. „Steaua” lui Pavlo Dvorski pretindea să fie una dintre cele mai strălucitoare în această tânără pleiadă de muzicanți ucraineni, alături de cea a lui Nazari Iaremciuk.
Compozitorului Pavlo Dvorski îi sunt mai aproape de suflet valorile sacre ce marchează existența omului pe pământ. Cântecul lui „Casa de brad” este cartea de vizită a creației sale muzicale și interpretative. Mai întâi „s-a născut” melodia și refrenul în care predomina expresia „casa de brad”. La rugămintea lui Pavlo Dvorski, poetul-textier, Mykola Bakai, a scris versurile. Este un imn al casei părintești, despre care ilustrul poet basarabean, Grigore Vieru, va afirma că ea „nu se vinde”.
Această paralelă cu Grigore Vieru în cazul lui Pavlo Dvorski nu este întâmplătoare. La începutul anilor 90 Pavlo Dvorski se prezintă în fața melomanilor cu cântecul „Limba maternă”. Versurile care stau la baza lui nu sunt altceva decât varianta ucraineană a poeziei lui Grigore Vieru „În aceeași limbă”.
În perioada când locuia la Cernăuți, Pavlo Dvorski deseori evolua în România, în fața reprezentanților comunității ucrainene de acolo, mai ales a celei din județul Suceava și de fiecare dată ruga să interpreteze șlagărele „Casa de brad”, „Stojary”, „Limba maternă”.
În ultimii ani Pavlo Dvorski a părăsit Cernăuțiul – „capitala cântecului” (expresia sa preferată) – și s-a mutat cu traiul la Kiev – în „capitala show-businessului”. Dar speră că va reveni la Cernăuți, în casa în care au fost create atâtea cântece minunate și i-au trecut pragul atâtea vedete. Îl inspiră să creeze și casa părintească de la Lenkivți. Într-un interviu cu prilejul jubileului său Pavlo Dvorscki a accentuat: „Pentru mine casa mea este acea rădăcină care îmi alimentează creația, îmi dă puteri să mă țin în această lume și să rămân om, și, ceea ce este mai important, să durez un templu spiritual pe pământul nostru ucrainean”.
Vasile Carlașciuc