Iată că cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în această perioadă a rugăciunii stăruitoare, unde îl vom ruga pe Dumnezeu ca el să primească pocăința noastră și să dobândim iertarea păcatelor noastre.
Este un moment în care scuturăm tot ce este mai rău din noi, pentru a fi capabili de a ne trăi viața noastră în toată măreția la care suntem chemați. Cu toții suntem chemați acuma la un mod de viață ascetic, pentru a începe cum se cuvine lupta cu ispitele, precum și călătoria către Sfintele Paști. Suntem chemați spre o viață mai aproape de Dumnezeu, consacrându-ne în întregime Lui prin post și rugăciune.
Totdeauna ne dorim să reușim a aduce în viața noastră armonie și speranță în tot ceea ce ne dorește Dumnezeu de la noi. Ne dorim să putem înțelege cuvintele marilor înțelepți, având nevoie de cuvinte frumoase, cuvinte care să ne motiveze, care să ne întărească sufletul. Avem nevoie de cuvinte venite din partea celor dragi, și le simțim dorința de a le primi, indiferenți fiind față de vorbele celor din jurul nostru. Ne doare sufletul când suntem judecați, neînțeleși, respinși sau neascultați, și totodată ne bucurăm și înflorim atunci când suntem încurajați.
Fiecare zi a postului trebuie presărată cu gânduri bune, frumoase, menite să ne aducă pace în suflet și soare în viața noastră. Fiecare zi trebuie să o trăim gândind curat, simplu și smerit. Este nevoie să fim noi gândurile bune pentru cei pe care îi iubim, gândim frumos despre alții, ca și ei la rândul lor să se gândească frumos despre noi. Totul se întoarce în viața aceasta,bun sau rău, de aceea este nevoie de a semăna doar bunătate, căldură și blândețe, lăsând în urmă ceva frumos prin toate locurile unde poposim.
Ași dori ca fiecare dintre noi să înțelegem drumul cel adevărat în viața noastră, și să mergem pe drumul acesta liniștit, indiferent de obstacole și greutăți păstrând pace în sufletele noastre. Ași dori ca fiecare dintre noi să trăiască viața fiind în relații bune cu fiecare om. Să avem înțelepciunea de a vorbi doar adevărul, și totodată și de ai asculta pe alții, măcar că poate ei sunt nu atât de învățați sau buni, fiecare om are istoria vieții sale. Să ne ajute Dumnezeu să nu judecăm pe nimeni, căci atunci ușor putem cădea în prada de a ne simți mândri sau înjosiți.Totdeauna este cineva care este mai înalt sau mai jos de noi, să fim noi înșine. Să ne bucurăm de planurile noastre în așa fel ca și cum deja le-am îndeplinit, fiindcă Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care ele sunt făcute. Să ne ajute Dumnezeu să primim cu inimă bună ceea ce ne învață viața, fiind mulțumiți pentru tinerețea care trece, dar știind că sufletul este mereu tânăr. Și cât nu ne-ar părea nouă de straniu, dar viața trece așa cum este scris că trebuie să treacă, important e să fim într-o comuniune continuă cu Dumnezeu. Noi nici nu ne putem imagina ce are pregătit viața pentru noi dacă o lăsăm să se desfășoare de la sine. Ce nu am face noi sau cu ce nu ne-am ocupa, principalul să păstrăm pace în sufletele noastre.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la el și să-I cerem ajutorul lui în toate împrejurările vieții. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să înțelegem că adevărata fericire este legătura sau comuniunea omului cu Dumnezeu, prin ascultarea cuvântului Său și împlinirea poruncii iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.
Fie ca aceste gânduri să-și găsească loc și în sufletele noastre, pentru ca în noaptea Sfintelor Paști să primim cu sete duhovnicească nespusă chemarea preotului: „Veniți de primiți lumina!”.
Preot Igor Andronachi