Situaţia privind funcţionarea şcolilor cu copii puţini este readusă în centrul atenţiei. Ministerul Învăţământului vrea în continuare să eficientizeze cheltuielile din învăţământ prin închiderea şcolilor mici, considerate fără perspectivă. Potrivit datelor oficiale, în Ucraina în ultimii doi ani au fost închise 269 de şcoli.
În schimb, în această perioadă au fost deschise doar 15 instituţii noi de învăţământ. Comentând situaţia creată, directorul Institutului de Analiză a Învăţământului din cadrul Ministerului Învăţământului, Oxana Denysiuk a declarat: “Reducerea înseamnă optimizare. În general, în ultimii doi ani numărul şcolilor s-a redus cu 1,52 la sută. Din diferite motive şcolile sunt reorganizate, mai ales în mediul rural. La adoptarea deciziilor respective participă şi comunitatea locală”. Fireşte, apare întrebarea cine va beneficia de pe urma unei asemenea optimizări? Mai exact, doar statul poate trage foloase de pe urma acestor reforme, pentru că va reuşi iarăşi să economisească bani pe seama copiilor. În fond, sistemul educaţional va rămâne acelaşi, iar pedagogii, elevii şi părinţii acestora nu se aleg cu nimic din aceasta. Procesul lichidării sau reorganizării şcolilor provoacă indignarea în masă a populaţiei. Mai ales la sate, unde lumea se pronunţă în mod categoric împotriva aşa-zisei “optimizări”, care, în primul rând, ar trebui să presupună învăţământ de calitate şi nu închiderea şcolilor. În plus, orice instituţie de învăţământ din sat sau cătun reprezintă un mic focar de cultură şi lichidarea lor duce în mod direct la deteriorarea social-culturală din localitate. Mai putem adăuga aici şi locurile de muncă ale cadrelor didactice şi a personalului auxiliary, care vor rămâne fără surse de existenţă. Oricum, oficialii de la Ministerul Învăţământului rămân surzi la doleanţele oamenilor şi nu propun strategii noi privind dezvoltarea învăţământului în mediul rural. Odată ce şcoala se îndepărtează de domiciliu ar trebui să fie la dispoziţia elevilor autobuze şcolare. Dar, despre aceasta nu se spune nimic. Astfel, nu se poate vorbi de performanţe şcolare în timp ce copiii vor fi obligaţi să parcurgă în fiecare dimineaţă câţiva kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală. Aceşti copii nu sunt de vină că s-au născut la ţară şi nu înţeleg de ce se lichidează şcolile şi li se fură viitorul.
Optimizarea anunţată afectează în mod iminent şi şcolile cu predarea în limba română din regiune. Începând cu anul 1991, în regiunea noastră s-au închis aproape 30 de şcoli româneşti. Doar în anul 2015 în raionul Herţa a fost pus lacăt pe două şcoli: la Lunca şi Târnauca. Curios rămâne şi faptul că ideea optimizării reţelei de şcoli este o cerinţă a FMI. Aşadar, pentru a nu pierde încrederea creditorilor internaţionali se recurge la închiderea şcolilor. Anul trecut surse din cadrul conducerii Direcţiei regionale de Învăţământ declarau că în ţinutul nostru urmează să fie închise circa 100 de şcoli. Evident că optimizarea din acest an va viza şi şcolile româneşti şi aici ar trebui ca liderii comunităţii româneşti să fie mai vigilenţi.
Marea problemă constă şi în faptul că închiderea şcolilor nefuncţionale sau cu un număr extrem de redus de copii nu are un plan coerent de construcţie a unor noi şcoli şi nici alte soluţii care să pună capăt problemelor majore din sistemul de învăţământ. A închide şcoli înseamnă a încălca flagrant dreptul copiilor la educaţie şi acest lucru va favoriza abandonul şcolar şi analfabetismul. Practica ne demonstrează că în localităţile unde şcolile au fost închise rata criminalităţii juvenile a crescut alarmant. Aceasta pentru că copiii, din lispă de alte preocupări benefice, stau mai mult prin baruri şi discoteci. Poate că şi toate aceste strategii şi reforme au ca scop de a creşte şi a forma generaţii îndobitocite şi docile, îndoctrinate cu tot felul de mizerii de import, care ulterior pot fi mai uşor manevrate şi conduse de clasa polică. În condiţiile în care se vorbeşte tot mai puţin despre adevărate valori umane, problemele societății contemporane globalizate, despre criza familiei, etc. a închide şcoli înseamnă mai degrabă o crimă împotriva umanităţii.
Reforma care pune sub lacăt mii de şcoli sau cine vrea să fure viitorul copiilor noştri