Azi, 2 iunie, am condus-o pe ultimul drum pe vrednica fiică a Crasnei, profesoara, scriitoarea și nu în ultimul rând, păstrătoarea comorilor spirituale ale crăsnenilor, sora vestiților frați patrioți și scriitori — Ilie, Ștefan, Nicolae Motrescu, cea care le-a păstrat memoria până la ultima suflare, i-a iubit și promovat în permanență — Maria Motrescu-Popescu.
A fost o doamnă demnă, mândră, curajoasă, cinstită, sinceră, adevărată tisă carpatină. A trăit, a luptat, a muncit, a creat, a ars până la ultima suflare și…a plecat. Repede și pe neașteptate. Rămâne pe veci în amintirea zecilor și sutelor de foști elevi pe care i-a instruit de-a lungul carierei sale pedagogice, a colegilor, a prietenilor, a rudelor, a celor doi copii ai săi Ana și Vasile, a nepoților, a fraților Constantin (Tatinuț) și Grigore, a tuturor rudelor, vecinilor, consătenilor a oamenilor de creație care au iubit-o și apreciat-o, au stimat-o și au prețuit-o.
Este autoarea cărții „Între vis și realitate”. Doar cu câteva zile înainte de plecarea ei spre alt tărâm am fost la gimnaziul din Crasna la lansarea cărții fratelui ei mai mic Nicolae Motrescu. A fost visul ei de reuși să scoată de sub tipar încă o carte începută de fratele ei drag despre Crasna lor natală. La 10 ani de la trecerea în neființă a celui care a fost un adevărat fiu al Crasnei, profesorul și scriitorul Nicolae Motrescu, cu ajutorul unor oameni de bună credință, visul i s-a împlinit. Deși n-a putut fi prezentă la ceremonia în cauză, s-a simțit fericită. A fost ultima ei scânteie de fericire din zbuciumata-i viață.
Acum a plecat acolo sus la ei, la frații săi — Vasile, George, Ștefan, Ilie, Nicolae, la părinții Ana și Ion, la soțul ei Dumitru. Nouă nu ne rămâne decât să ne rugăm la bunul Dumnezeu și la Sfânta Fecioară Maria să-i așeze sufletul la loc curat, plin de verdeață, la odihna veșnică. Pe Pământ a lăsat o urmă neștearsă. O vom pomeni, o vom păstra-o în inimi și în memorie. Dumnezeu s-o ierte!
Eleonora Schipor