Nu întâmplător cele mai frumoase poezii despre limba maternă au fost scrise în Basarabia, ținut al Moldovei istorice, botezat astfel în 1812 de ruși, care l-au anexat la marele lor imperiu. În preajma evenimentelor cruciale, în 1917, Alexei Mateevici, poet și preot, scrie nemuritoarea poezie „Limba noastră”, care peste opt decenii va deveni Imnul Republicii Moldova. Nu ne putem imagina Basarabia contemporană fără flamura limbii materne, pe care a ținut-o cu bărbăție și fidelitate un alt mare poet al neamului – Grigore Vieru.
Poezia „Limba noastră” de Alexei Mateevici și poezia „Basarabia cu tristețe” de Grigore Vieru au fost traduse în limba engleză de inimosul român din Australia, Daniel Ioniță.
Deci, și pe îndepărtatul „continent verde” dorul basarabean este înțeles ca „dor de limba maternă”.