Marele Boian a fost, este și va fi întotdeauna!..

Dacă ne vin noaptea în vis neamurile răposate şi ne cer o cană cu apă, înţelegem că trebuie să dăm ceva de pomană, să aprindem o lumânare pentru odihna sufletelor lor. Trebuie să ne dăm seama că nu atât cei din lumea umbrelor, cât noi avem nevoie de lumina, de felia de pâine şi cana de apă, adică oamenii vii, prin care continuă să trăiască tot ce-au iubit cei din morminte.
De ziua Marii Sărbători a Floriilor, în străvechiul şi frumosul sat Boian a avut loc ceremonia de dezvelire și sfințire a pietrei comemorative în cinstea şi memoria acelor consăteni, care în anul 1916 au fost duşi cu forţa în Imperiul rus, organizată din iniţiativa primarului satului Boian, Gheorghe Demenciuc, fiind susținut de către puterea locală și bunii gospodarilor din această localitate. La faţa locului, în scuarul din preajma Primăriei satului Boian, raionul Noua Suliță, au fost prezenţi: Eugenia Boiko, şefa Consiliului Raional Noua Suliţă, Edmond Neagoe, Consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, profesori, elevi, rudele foştilor deportaţi şi descendenţi ai acestora, precum şi oaspeţi din regiune.
Piatra comemorativă a fost sfinţită, după o slujbă de pomenire efectuată de către părintele Vasile Nicoriuc din această localitate. E lăudabil acest fapt, pentru că fiecare neam are mântuire doar atunci, când îşi menţine credinţa strămoşească şi îşi cinsteşte martirii. Prin acest simbol au demonstrat că ne rugăm pentru mântuirea sufletului, pentru propăşirea neamului şi pentru pace în lume şi în ţară, iar acei copii care au prezentat un recital de pomenire şi cinstire generaţiilor de ieri şi de mâine, sunt o dovadă că în aşezările rurale din Bucovina va dăinui spiritul românesc. Ridicarea acestui monument, spre pomenirea celor pierduţi, poate că îi va face mai împăcaţi pe cei care nu au ajuns ziua de azi şi s-au pierdut în pământuri străine, fără să ştie şi să înţeleagă pentru ce au fost condamnaţi. Pentru creştinii din localitatea Boian dezvelirea monumentului ridicat întru pomenirea jertfelor regimului totalitar sovietic, înseamnă o pagină vie înscrisă în istoria localităţii.