Artist al poporului din Republica Moldova și Cavaler al Ordinului Republicii, de cinci decenii bucură inimile cu cele mai frumoase piese care între timp au devenit șlagăre. Acesta e artistul pentru care Scena este un piedestal. Este apreciat pentru eleganţă, rafinament, experienţă şi voce inconfundabilă al cărei ecou a străbătut Oceanul Pacific şi frigul din Kamceatka. Este una dintre personalităţile emblematice ale culturii naţionale din Republica Moldova, al cărei nume vorbeşte de la sine – Ion Suruceanu. Nu demult interpretul-legendă, supranumit „Celentano al Moldovei” cu melodiile căruia au crescut mai multe generaţii de admiratori ai frumosului, a așezat cea de-a 70-a floare în calendarul vieții.
Și-a început cariera profesională în 1968, în calitate de solist al formației vocal-instrumentale „Noroc”, condusă de regretatul compozitor, Mihai Dolgan. Mai târziu a activat în diferite colective muzicale. De-a lungul bogatei și strălucitei sale cariere a lansat mai multe hituri cum ar fi: „Numai tu”, „Ce seară minunată”, „Luna, Luna”, „Toamna”, „Cumpărați flori”, „Melancolie”, „Eu dansez, tu dansezi”, „Două primăveri”, „Cred în ochii tăi”, „Elena”, „Sărut, femeie, mâna ta”, „Gelozie”, „De ce nu crezi”, „Revedere” ș.a. A lansat minunatele albume „Roze, roze”, „O melodie de succes”, „Ninge floarea de tei”, „Melodii eterne”, „Soarele cel mare” etc. A evoluat împreună cu Mihai Dolgan, Petre Teodorovici, Maria Codreanu, Anastasia Lazariuc, Ian Raiburg, de ultimul legându-l o prietenie de mulți ani.
Într-un interviu acordat recent, Ion Suruceanu a declarat că se consideră un om împlinit. „Păcat ar fi să-l supăr pe Cel de Sus. Câte odată îmi pare că Dumnezeu mi-a dat mai mult decât a trebuit. Alții roagă să li se dea. Mie îmi pare că Dumnezeu mi-a dat mai mult decât am avut eu nevoie: sănătate, o carieră de succes, părinți cuminți, frați, soție, copii, nepoți… de toate”. Artistul a afirmat că a colaborat cu mai mulți compozitori, dar numărul unu pentru el a fost și rămâne Ian Raiburg. „De 45 de ani suntem împreună. El mi-a încredințat primul său cântec. Ian Raiburg a jucat un rol important în viața mea”, a mai spus cunoscutul interpret.
De-a lungul vastei sale cariere, Ion Suruceanu a fost oaspete frecvent la Cernăuți. În unul din interviurile acordate publicației noastre, marele artist a vorbit cu atâta drag despre orașul de pe malul Prutului: „Vreau să spun că de fiecare dată când vin aici, la Cernăuţi, mă simt exact ca la mine acasă. Vin cu inima şi sufletul deschis, fiind totdeauna în aşteptare să mă întâlnesc cu publicul bucovinean, deoarece spectatorii de aici au fost de fiecare dată sinceri cu mine la fel precum am fost şi eu sincer cu ei. De fiecare dată vin la melomanii mei bucovineni cu un program mai nou, mai bine-zis reînnoit. În genere, Cernăuții sunt perla mea de vis, unde revin ori de câte ori aș avea ocazia. Vreau să vă spun sincer că mă miră foarte mult un lucru: cânt în română şi melodiile sunt primite tot atât de bine, de parcă ar fi înţelese de publicul spectator divers de aici”, spune artistul.
La 15 mai s-au împlinit 51 de ani de când profesează această meserie. La început nu a crezut că scena va deveni pentru el sensul vieţii. Însă, pe an ce trecea, scena îl atrăgea din ce în ce mai mult ca apoi să nu-și închipuie viaţa fără ea. Un credo în cariera sa este ceea ce ne înconjoară. Mai toate melodiile artistului sunt legate de chipul cel frumos al mamei, al soţiei, al copilului, surorii. De aceea, poate, nu s-a despărţit de acele melodii niciodată. „În acest sens, cred, am o mare datorie şi trebuie să le mulţumesc din suflet celor, cărora le-am cântat toată viaţa – reprezentantelor sexului frumos şi să le asigur că voi face cu o deosebită plăcere acest lucru şi în continuare”, spune Ion Suruceanu.
Artistul a mai mărturisit că are un obicei – atunci când vrea să lanseze o melodie nouă sau înainte de a face înregistrarea o propune spre ascultare familiei, în primul rând soţiei, Nadea, care este primul său critic, de altfel foarte obiectiv. Ion Suruceanu mai spune că nici un titlu din lume nu se compară cu cel de „bunic”. „Nu există mai mare bucurie pentru mine. Am un băiat, Andrei Suruceanu. Are un serviciu foarte bun şi mă bucur pentru el. Deşi cântă foarte bine, nu a dorit să profeseze în acest domeniu. Mă mai bucur că o avem pe nora Natalia. Tinerii se împacă de minune, nu ne-au făcut niciodată probleme. Unica problemă, în sens bun şi extraordinar de frumos, a fost că ne-au dăruit doi nepoţei pe care îi iubesc la nebunie. Petrec mult timp, în special, cu Cristi. Suntem foarte ataşaţi de el pentru că în primii doi ani el a locuit în casă la noi, fiindcă părinţii săi au fost stabiliţi cu serviciul în Ungaria, la Compania Lukoil. Ionela, mult iubita mea nepoţică, care-mi poartă numele, este încă mică şi e mai aproape de ceilalţi bunici. Dar îi iubesc nespus de mult pe ambii. Eu mi-am dorit să am copii, nepoţi încă de când nu eram căsătorit şi Bunul Dumnezeu a fost alături de mine până în ziua de astăzi şi m-a ajutat în toate”, spune plin de emoție Ion Suruceanu.
Când îl întreabă cineva pe Ion Suruceanu dacă este fericit, dumnealui spune că e suprafericit că este tată, bunel, că familia e sănătoasă şi, cel mai important, că face ceea ce-i place.
„Toamna vieții și-așterne covorul, presărându-l cu frunze de nuci…” – sunt versuri desprinse dintr-o superbă melodie cântată de acest interpret-legendă și semnată de compozitorul Ian Raiburg și poetul Valentin Dulce. Încă un septembrie frumos a venit la Ion Suruceanu. Destinul i-a dăruit încă o „frumoasă floare-n calendar”, una jubiliară. În numele publicului bucovinean îi dorim mari succese în activitatea profesională şi în viaţa personală.
La mulți ani, Maestre! Să vă bucuraţi şi în continuare de această viaţă şi să le dăruiţi oamenilor cât mai multe clipe frumoase.
Dumitru Verbițchi