Se caută sobari și se taie pădurile

Nu cu mulți ani în urmă tragerea conductei de gaz până în sat se considera o mare realizare. Numai bine sătenii au început să simtă avantajele „roadelor civilizației”, că s-au găsit „economiști”, care au considerat că pentru acest confort ei plătesc prea puțin.
La fel și orășenii. Și în ultimii doi ani prețul la gaz pentru populație a crescut de 8,2 ori – de la 840 la 6.879 grivne pentru mia de metri cubi. Aceasta a fost promisiunea dată de demnitarii ucraineni Fondului Monetar Internațional, pentru ca creditorul principal al țării noastre să nu întârzie cu acordarea ordinarei tranșe a creditului. Zis și făcut, iar pentru ca populația să nu se revolte, căci asemenea reforme îi mătură mai toți bănuții din pungă, i-au aruncat colacul de salvare din sărăcie – subvențiile.
Și, iată, noul Guvern – Guvernul Groisman, le-a făcut consumatorilor ucraineni un „cadou de Paști” – a majorat de la 1 mai 2016 prețurile la energia termică cu 60 la sută și a stabilit un preț unic la gaz – circa 7 mii grivne pentru mia de metri cubi. Fondul Monetar Internațional a salutat această decizie, doar el a cerut majorarea tarifelor respective cu 70 la sută, dar nu cu 100 la sută cum a procedat Guvernul Groisman. Prețul la gaz a fost majorat în luna mai ca până la începerea sezonului de încălzire consumatorii să se obișnuiască și cu noile prețuri. Ai impresia că se „experimentează” cu răbdarea oamenilor. Aceste tarife au fost examinate la Kiev de către Comisia națională pentru reglementarea de stat în domeniul energeticii și serviciilor comunale, ea găsindu-le argumentate economic și bune pentru a fi puse în vigoare, iar Președintele țării a semnat ordinarul document privind acordarea subvențiilor de stat pentru acoperirea cheltuielilor nevoiașilor.
Deci, iarăși a fost pus în funcțiune mecanismul subvențiilor, statul alocând suplimentar din bugetul său 5,3 milioane grivne. Circa 6 milioane de familii din Ucraina, care nu dispun de venit pentru a plăti serviciile comunale, primind subvenții, nu vor simți acest salt al prețurilor. Indicele respectiv poate fi interpretat și altfel: iată câte familii nevoiașe avem în țară.
Vom preciza că de la 1 iulie tarifele la energia termică vor fi majorate cu 75-90 la sută. Pentru a normaliza cât de cât situația, locatarii trebuie să dispună de contoare la energia termică, ceea ce nu se face din simplul motiv că în aceasta nu sunt cointeresate întreprinderile comunale. Ele s-au obişnuit să opereze cu cifre supte „din deget”, cum spune un proverb slav, dar nu cu cifre concrete, care scot în văzul tuturor ineficiența activității unor astfel de „gospodari”.
Chiar miniștrii îi povățuiesc pe oameni să uite de gaz și să treacă la combustibil de alternativă: adică la lemne. Cică acesta ar fi un pas înainte, căci chiar în Europa înstărită există tendințe serioase de înlocuire a gazului cu combustibil de alternativă.
E ușor să dai sfaturi când aceasta nu te privește personal. Pentru o mașină de lemne un pensionar trebuie să cheltuiască pensia pe jumătate de an. Doar, după cum afirmă sătenii, în prezent un metru cub de lemne costă 500-600 grivne. Păcat că asemenea calcuri nu se fac în birourile ministeriale. Dacă s-ar face, ar apărea la iveală și alt aspect al problemei. Deoarece în prezent, din motive bine cunoscute, populația din localitățile rurale folosește foarte rar cărbunele, contează îndeosebi pe lemne. Deci, câtă pădure trebuie tăiată pentru a asigura aceste necesități ale oamenilor? Doar copacii nu cresc ca buruienile.
Zilele acestea un tânăr gospodar din sat mi-a spus că foarte repede i-a trecut bucuria că s-a văzut cu rețeaua de gaz în casă. Acum caută meșter și-i refacă sobele și și-a adus o mașină de lemne. „Confortul” e prea scump pentru venitul modest al săteanului.
Cetățenii țării, care simt pe pielea proprie „terapia” acestor reforme, au tot dreptul să-i întrebe pe demnitari: „Cum vine aceasta, domnilor: în lume scade prețul la agenții energetici, iar la noi tarifele săltă?”.