La 28 iunie 1940, ca răspuns la ultimatumul Guvernului sovietic din 26 iunie, România cedează Uniunii Sovietice Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța.
Ocuparea acestor teritorii, foste părţi ale Principatului Moldovei independent, alipite apoi, la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, la Imperiul Austriac şi Imperiul Rus, de către Armata Roșie are loc la data de 28 iunie 1940. Este un rezultat al semnării în prealabil, la 23 august 1939, a Pactului dintre Germania Fascistă şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, intrat în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov sau Pactul Hitler-Stalin.
Circumstanțele acestei misiuni „de eliberare” au fost ambiţiile Germaniei fasciste şi URSS de revizuire a hotarelor acestora din contul statelor naţionale mai slabe militar din Europa Centrală şi de Est (Polonia, România, Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania), guvernarea României prin dictatură regală de către un rege slab precum era Carol al II-lea, incapacitatea militaro-economică a României interbelice de a face faţă unui război defensiv atât împotriva Germaniei fasciste, cât şi împotriva URSS, lipsa aliaţilor defensivi ai României în momentul primirii Notei ultimative din partea URSS de cedare necondiţionată unor mari teritorii româneşti la 26 iunie 1940. În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est.
Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
