„Libertatea Cuvântului”: răvașe sosite la redacție
Anii 90, care au urmat, au fost o perioadă de grea încercare. Salariile pedagogilor erau plătite… în natură. Deoarece lipseau banii pentru retribuirea muncii noastre pedagogice, ni se propuneau anumite compensări: votcă de la Noua Suliţă, mobilă – de la Crasna, haine – de la Fabrica „Trembita” din Cernăuţi, unt, făină şi alte produse – de la Hliboca. În afară de aceasta, curentul electric era distribuit pentru câteva ore pe zi, la cazangeria şcolii nu erau nici lemne, nici cărbuni. Au început reformele în învăţământ cu insuficienţă de manuale, cele vechi nu puteau fi folosite din motive ideologice. Important a fost că în asemenea condiții am păstrat școala. Localul ei era reparat și pregătit la timp pentru anul de învăţământ. Procesul de instruire şi educaţie, activitatea extraşcolară se desfăşurau în mod normal. Dar aici nu pot să nu amintesc şi de greutăţile cu care ne-am confruntat. Mulți profesori au lăsat școala şi au plecat să caute, cum s-ar spune, o viaţă mai ușoară, serviciu mai bine plătit. În locul lor am primit studenți, pe care îi învățam cum să se pregătească de lecţii, ce înseamnă proces educativ, psihologie, metode de instruire și multe alte secrete ale muncii pedagogice.
În perioada anilor 2000-2010 am realizat multe. Cu ajutorul lui Mihail Bauer, șeful de atunci al Direcţiei regionale de învăţământ, apoi și deputat în Rada Supremă, am primit calculatoare noi. În anii 2003-2005 școala de la Băhrineşti a participat la realizarea unui proiect european sub egida Fondului Ucrainean de Investiții Sociale, orientat la îmbunătăţirea condiţiilor de învăţământ. La şcoală au fost efectuate reparații capitale cu înnoirea sistemului termic, au fost schimbate ușile și ferestrele, mobilierul școlar. În această perioadă instituţia noastră de învăţământ a participat la mai multe proiecte școlare, olimpiade, concursuri și altele. Conform rezultatelor din acei ani, școala se afla în topul primelor 10 instituții de învățământ din raion.
Făcând o scurtă analiză a acestor 30 de ani de când mă aflu în postul de director al Şcolii din Băhrineşti, am constatat că n-a fost nici un an școlar fără reforme, fără ceva nou. Și în condițiile existente era necesară păstrarea modelului clasic de educație a copilului și totodată să mergem în pas cu noile cerințe ale Măriei Sale Pedagogia.
În ultimul deceniu, Școala din Băhrineşti a participat la un proiect cu așa-numite „investiții verzi”, prevăzute de Protocolul de la Kyoto (2012). Astfel a fost căptușită faţada, au fost înlocuite ferestrele și ușile cu cele performante şi moderne. A fost reconstruită cazangeria, folosindu-se în acest scop circa 500 000 grivne. A fost rezolvată şi problema asigurării cu apă, prin săparea unei fântâni. A fost îngrădit teritoriul şcolii şi terenul sportiv. Împreună cu părinții, colectivul pedagogic şi cu susţinerea Secției raionale de învățământ a fost îmbunătăţit interiorul școlii. Circa 92 la sută din sălile de clasă au fost înnoite. În total, în ultimii 5 ani la Şcoala din Băhrineşti au fost alocate 4,5 milioane grivne.
La finele lunii martie 2019, Școala din Băhrinești a participat la concursul „Cel mai bun Website al instituțiilor de învățământ din Ucraina”, care a avut loc la Kiev, alături de 1500 de școli din toată țara. Școala din Băhrinești a ocupat locul trei pe țară la categoria „Website-urile școlilor rurale”. Școala din Băhrinești este unica instituție de învățământ cu predare în limba română care a participat la acest concurs național. La ceremonia de decernare a premiilor, eu, în calitate de director, am primit o diplomă de onoare.
În decembrie anul trecut mi s-a înmânat distincţia „Lider al învățământului din Ucraina”, oferit persoanelor care au contribuit la consolidarea și perfecționarea sistemului de educație.
Din 2017 la școală funcționează muzeul istorico-etnografic, cu o sală a istoriei familiei Mandicevschi, care-şi are rădăcinile la Băhrineşti. La 16 mai 2019, la Muzeul etnografic regional din Cernăuți a fost inaugurată o expoziție de documente și fotografii, consacrate familiei ilustre Mandicevschi, la care am contribuit nemijlocit. Peste câteva zile, la 10 iunie, la Kiev a avut loc o expoziție asemănătoare, dedicată rolului familiei Mandicevschi în istoria Bucovinei. Evenimentul s-a desfășurat la Institutul de Educație pedagogică și Educație pentru adulți „Ivan Ziaziun” al Academiei Naționale de Științe Pedagogice din Ucraina.
La ora actuală, în școală învață 165 de elevi, instruiți de 27 cadre didactice. Școala este amenajată cu mobilier nou, cu materiale didactice, are un cabinet de calculatoare moderne, un atelier pentru activități practice. La școală se organizează seminare pedagogice, aici își fac practica studenți de la Facultatea de Istorie a Universității Naţionale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuţi. Elevii şi profesorii participă la diferite concursuri, unde ocupă locuri de frunte în clasamentul raional și regional. Conform rezultatelor din ultimii ani, școala se află în topul primelor 10 instituții de învățământ mediu general din raionul Hliboca.
Procesul de învățământ se desfășoară conform modelului clasic cu educație în limba română. Începând cu 1 septembrie 2018, predarea materiilor în clasa I se face după programa nouă.
Mihail ACATRINI,
directorul Şcolii medicii din Băhrineşti, raionul Hliboca