Două distinse  doamne, ocrotitoare ale verbului matern în dulcea Bucovină

3 12 2020 LC 3 DEC 2

La 3 decembrie este ziua de naştere a două distinse doamne din Cernăuţi, care şi-au legat destinul de sfântul grai românesc ce dăinuie pe aceste meleaguri mioritice. Doamna Elena Mariţa (Sajin-Crigan) este autoarea a câtorva volume de versuri şi poeta care surprinde cu sufletul „mesajele cerului şi nostalgiile pământului” (caracteristică făcută de regretatul Mircea Lutic), iar Maria Toacă (Andrieş),  o fire la fel de sensibilă, dar neînfricată pe baricadele limbii române, semnează câteva cărţi de publicistică, care „au fost scrise numai de un om cu inimă bărbată, extraordinar de cutezător şi de temerar”, după cum a sesizat scriitorul Grigore Crigan.

Felicitându-le în numele tuturor cititorilor cu prilejul zilei de naştere, le urăm multă sănătate şi realizări frumoase, marcate de razele verbului matern.

Elena Mariţa

Rugă către Logos

Logos-Părinte,

Fii mie neţărmurită-ndurare!

Mie – pomului schingiuit

De vânturi şi ploi,

Mie – stâlpului de sare crescut

Din suspinul nevestei lui Lot

După raiul pierdut.

 

Fii mie, Părinte, nebiruită răbdare!

Cu piatra cuvântului, în sângiurile mele

Sapă cărare,

Înaripează profeţii,

Suişurile care le-ai pus în inima mea

Ei să le poată urca.

 

????????????????????????????????????

Maria Toacă

Eminescu vine să ne îmbuneze

…Aşa ni se întâmplă şi cu Eminescu, Poetul fiind partea de uitare care întotdeauna e cu noi, dar de care ne amintim mai fastuos, mai spectaculos de două ori pe an. Nu e mult, nu e puţin… E tocmai cât ne trebuie ca să ne facem datoria de români aleşi de soartă să-l avem de protector pe acest meleag nimbat de spiritul eminescian. Asta dacă între aceste două date, 15 ianuarie şi 15 iunie, marcate de manifestări solemne, ne trăim zilele cu rost, punând câte o cărămidă la zidirea viitorului, dar nu demolând valorile naţionale ce ne vin din trecut, care încep să dispară chiar şi din „uitarea” noastră.

Dacă în acest răstimp am găsit timp să citim o carte, am dăruit sau am primit în dar o carte, am sădit un tei în faţa casei, i-am povestit copilului poveşti cu feţi frumoşi şi legende despre Ştefan cel Mare, putem spune că suntem din neamul lui Eminescu.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 3 12 2020 LC 3 DEC

Добавить комментарий