Nicolae MINTENCU
POATE MÂINE TRANDAFIRUL…
Am trăit atâtea doruri
Ce s-au stins ca şi o stea;
Mi-a rămas numai speranţa
Şi în ochi – privirea ta.
Mi-ai furat cerul cu stele,
Mi-ai furat câmpul cu flori,
Dar te rog ca-n primăvară
S-odrăslească-al nostru dor.
Să te regăsesc acum,
Lan cu flori ţi-aş aduna,
Dar e prea târziu. Uitarea
Zilnic bate-n uşa mea.
Poate mâine trandafirul,
Smuls cu drag din pieptul meu,
Îţi va spune adevărul, –
Cât de mult te-am iubit eu.
„Libertatea Cuvântului”– www.lyberti.com